Cu şuieratul vântului în urechi, dl Băsescu s-a ivit de cu seară în studioul amicului său de platou vasal. Prea se adunaseră multe în dreptu-i, prea îl arătau destui cu degetul ridicat obscen ca să mai stea pitit după tufanii Palatului. Ba că ordonă arestări, ba că şi-a făcut privată din serviciile secrete, ba că a manipulat din umbră votul anastasian.
Şi-aşa stârnit, s-a pus pe a mai mizerabilă bârfă, asemenea unei ţaţe cu nădragi, terfelind cuviinţa şi decenţa. Ca s-o onorabilizeze pe duduia Pristanda, şi-a amintit de „obraznicul" şi „impertinentul" Ponta, venit deunăzi să-i „lingă preşul" de la Cotroceni. Cică „micul Titulescu" îi cerea astfel căciulit binecuvântarea pentru Primăria Capitalei, dar el l-a refuzat, pe motiv de inadecvare. La fel şi cu portofoliul de ministru, prin dezertarea din partidul bostănarului Geoană. Ce mai tura-vura, o „maimuţică" caraghioasă care „face frumos ca să placă la foarte mulţi din PSD", grăit-a scârbit şeful statului. Başca excursia dubioasă în Liban, plătită nu se ştie de cine! Un „securist bătrân", „un cancer", un „hoţ", şi escroc pe deasupra, i-a răsucit-o iute „preşul" din Kiseleff. Şi nici Crin nu sare departe de Victor când e vorba despre cerşit privilegii personale. Păi, prin 2004, chiar el, Traian cel Generos, l-a vârât pe liberal pe lista de Bucureşti, şi de aici ţuşti în Parlament. E un „mincinos", un „derbedeu", i-a tăiat-o scurt, prin sticla ecranului, liderul PNL, revoltat de tupeul marinăresc. Da' de unde, „un porc ordinar", a sărit să-şi ajute colegul slobodul Orban (Ludovic, nu frati-su, europeanul).
Va să zică, a dat de înţeles mahalagioaica din Deal, iată-i pe prăpădiţii care s-au tocmit s-o trimită la „cremenal" pe dolosiva Roberta, nişte neisprăviţi! Demagogi şi şantajişti, că are informaţii sigure cum că pesediştii au condiţionat absenţa din Camera parla-penală de niscaiva tranşe bugetare, însă ioc dovezi. Numai insinuări şi josnicii traianice, într-o diversiune detestabilă.
De şfichiul primului om al mahalalei România n-a scăpat nici „infractorul Vîntu", cam „bolnav la cap", de vreme ce pălăvrăgeşte vrute şi nevrute. El şi Voiculescu, şi Patriciu, şi toţi aidoma lor! Coborârea discursului preşedinţial la bordura unor afaceri judiciare e penibilă şi aruncă în derizoriu ditamai instituţia. Ca oricare bărbat „adevărat", înaltul vorbitor l-a dezgropat niţel pe răposatul Timofte, l-a plesnit peste ceafă şi cu asta basta, SRI e reformat. Serviciul nespus de drag lui e reabilitat definitiv, şi naţia poate să-şi continue în ignoranţa seculară supravieţuirea vegetală. Deh, cineva îi veghează somnul resemnării şi-i ascultă fiecare clipire de geană.
Pătrunse de dezonorata apariţie mediatică a pârâciosului Băsescu, câteva mii de români au năvălit în stradă să-şi strige nevolnicia. „Unu' mic şi unu' chior şi-au bătut joc de popor!", a scandat mulţimea întărâtată de sărăcie. Sau „Băsescu, du-te după Ceauşescu!", deşi mi se pare jignitoare, în cazul defunctului, alăturarea cu pricina. În atmosfera apăsătoare şi tensionată, protestatarii poliţişti nu s-au sfiit să-l îmbie pe comandantul suprem cu o mârlănie de stadion - „Ieşi afară, javră ordinară!" - tocmai sub fereastra „stăpânului". Parcă am auzit şi cuvântul „moarte" în vacarmul neautorizat, printre caschetele azvârlite dincolo de gardul vrăjmaş. Dezlănţuirea de ură, sindicalizată deocamdată, m-a cutremurat, m-a îmbrâncit în tenebroşii ani '90. Mă sperie imensa violenţă din societatea care a deprins, printr-un mimetism sinucigaş, apucăturile maidanezo-securistice ale preşedintelui Băsescu.
Scenele din Camera Deputaţilor, cu ocazia votării Legii pensiilor şi dezbaterile publice ce i-au succedat, murdărite de invective şi învinuiri greu de reprodus, limbajul folosit de principalii actori politici sunt episoade pe care nu mi-aş fi dorit să le retrăiesc. Ne-am întors cu 20 de ani în urmă, mai isterici şi mai zdrenţăroşi, târâţi de o clasă politică iresponsabilă şi incapabilă, în primul rând, să se respecte pe sine. Iar lipsa aceasta de consideraţie dinlăuntru-i îi atrage dispreţul norodului răzvrătit, a cărui răbdare e pe sfârşite. Ce să mai aşteptăm de la politicienii noştri, atât timp cât preşedintele minte cu mâna pe Biblie şi incită la dezordine civilă, chemându-şi la miting cele cinci milioane de votanţi, iar ceilalţi îl imită cu inconştienţă, în vorbă şi-n port, seduşi de reţeta succesului băsescian?
De aia, zilele trecute, un taximetrist mi se mărturisea că nu vrea altceva decât să-i vadă pe ăi de la putere împuşcaţi. Dumnezeule, ce s-a întâmplat cu noi în ultima perioadă de-am turbat iarăşi?Cum s-a ajuns ca un şef de stat să fie înjurat şi tratat birjăreşte de autorităţile chemate, culmea!, să asigure ordinea publică şi legalitatea? Îmi regret vârsta, fiindcă altfel aş fi renunţat la cetăţenia română şi aş fi plecat oriunde altundeva, să-mi uit certificatul de naştere şi neamul canibalizat. Acum e târziu şi nu sunt în stare să mă desprind de groapa în care ne-au înghesuit alde Băsescu. M-am învăţat cu miasmele, cu putreziciunea şi fetiditatea ei, le port deja cu mine, carnea îmi miroase a deznădejde şi descompunere, a speranţe leşuite. „Ruşine să vă fie!" pentru toate astea, ca s-o citez pe măsluitoarea Anastase, tăbărâtă asupra opozanţilor ca să-şi acopere propriul delict antidemocratic.