Cine a trăit ca politician implicat sau cine a urmărit ca observator neutru cei patru ani electorali postdecembrişti îşi aminteşte, desigur, că principalul reproş adus campaniilor s-a referit la accentul pus pe ele de discreditarea adversarului. De la acuzaţiile aduse de Opoziţia de Dreapta FSN şi PSDR ca fiind neocomuniste pînă la insultele cu care extremiştii s-au năpustit asupra adversarilor, politica românească a oferit, timp de 19 ani, spectacolul jalnic al unei violenţe în contrast cu minimele exigenţe ale comportamentului civilizat.
![](http://jurnalul.ro/librarie_fisiere/imagini/2008-04-10/d228b49efcf3195e61dc0d5a93419bbf.jpg)
Ştiind acest adevăr al comentariilor din campaniile pentru electorale ale anilor anteriori, n-am putut fi decît surprins de iureşul prostesc cu care a fost însuşită de mulţi comentatori observaţia nesăbuită a domnului preşedinte despre un aşa-zis blat în campania pentru locale.
Întîia oară după decembrie 1989, campania din acest an a debutat prin punerea între paranteze a campaniei negative zise de unii şi otrăvite. Respectînd regulile minimei politeţi, candidaţii s-au confruntat în materie de proiecte. Poate şi pentru că au sesizat sastisirea opiniei publice faţă de eternul scandal care a definit cei patru ani de mandat prezidenţial, candidaţii, inclusiv cei de la Bucureşti, au evitat bălăcăreala televizată. Şi-au spus cuvîntul nu numai conştiinţa că doar proiectele sînt importante, dar şi spaima de a nu oferi telespectatorilor manelizaţi satisfacţia de a vedea ditamai oamenii serioşi păruindu-se în direct ca nişte toante în tîrg. Incapabil să înţeleagă confruntarea politică altfel decît o dare a poalelor peste cap, Traian Băsescu a denunţat această campanie civilizată, demnă de o Românie a anului 2008, drept rezultatul unei înţelegeri de culise între partide şi formaţiuni. Că domnul preşedinte nu poate concepe o campanie electorală decît ca o ciomăgeală între lăutarii de mahala e o chestiune care nu ne surprinde.
Stilul e omul, cum zicea un celebru.
Ne surprinde, în schimb, că jurnalişti, membri ai societăţii civile, politologi s-au grăbit şi ei să vadă blat acolo unde e doar o minimă urbanitate.
Să credem că şi elita intelectuală s-a manelizat?