Să ai har

Cu mintea de copil curios îmidoream pentru toate teoriile o demonstraţie. Auzisem că ar putea conta cine plantează mai mult decât cum o face. Cândva, un psiholog în care aveam încredere mi-a spus că poţi să recunoşti un tâmpit după felul în care se aşază pe scaun. M-a urmărit mult timp interesul pentru această descifrare instantanee şi aparent fără greşeală. Dar, destul de neîncrezătoare, nu înţelegeam de unde vine diferenţa.

Ce face ca unii să facă bine tot ceea ce fac, iar alţii să nu poată face nimic? Un răspuns salvator a venit de la Părintele Iustin Marchiş: este harul.

Harul îi face pe unii să se mişte cu graţie, să poată vrăji cu vocea lor auditoriul, uneori şi dincolo de conţinut, să exercite o fascinaţie asupra celorlalţi sau să exceleze în tot ceea ce fac.

Unul dintre tipii aceştia excepţionali este Stefan Kopeczi, bun prieten cu noi, dar şi chef cuisine la Restaurantul Escargot. E important să-ţi placă ce faci, dar asta nu e totul. Stefan găteşte ca un magician, are talentul şi darurile care îl fac să jongleze cu gusturile, cu simţurile.

M-a mirat să aflu cât de dificilă e la Paris şcoala adevărată de bucătărie. Iei multe tigăi fierbinţi în cap până să deprinzi disciplina corectă. E o organizare nebănuită, cu multe fineţuri şi ingrediente. Iar în afara gusturilor, mă interesează şi cum arată cel care îmi pregăteşte masa. Mi s-a întâmplat să mănânc ceva delicios la restaurant şi să îmi doresc să ştiu cum arată cel care a gătit. Stefan Kopeczi câştiga şi meciul ăsta. E frumos, atât de frumos, încât toate gagicile mă întreabă dacă e însurat!