Să anticipăm fără anticipate

Marile "teme" ale campaniei pentru alegerile europene vor arăta, pentru cei mai mulţi dintre candidaţi, cam in felul următor: cine e omul cui? Cu cine face afaceri? Pe cine a finanţat, de cine a fost finanţat? Căte automobile de lux are copilul oligarhului care nu e prieten cu mine? Căte contracte cu statul a obţinut părintele lui? Cum a distrus justiţia partidele din care eu, candidat onest, nu fac parte.

Intr-o lume plină de mistere de nepătruns, in care nu am reuşit să aflăm adevărul despre moartea lui Kennedy sau despre cauzele dispariţiei dinozaurilor, ştim măcar data alegerilor europene din Romănia. E tărziu şi pentru noi, şi pentru Europa, suntem ultima ţară din organizaţie care ajunge să aibă parlamentari cu acte in regulă, dar măcar e oficial, chiar dacă vom repeta aceste alegeri, in rănd cu toată lumea europeană, peste un an şi jumătate.


De acum inainte ne putem găndi in voie la etapa următoare. Deocamdată, atenţia e incă centrată pe nume proprii. Adică pe oamenii care vor umple listele partidelor. Dar mie mi se pare mai semnificativă o altă zonă de interes: ce vom discuta in campania electorală care se apropie? Ce teme vor propune partidele? Cum vor incerca să se individualizeze candidaţii? Care vor fi marile proiecte? Cum vor arăta marile dispute?


La o privire sumară am putea crede că ne aşteaptă, de pildă, o mare dezbatere despre ideea de modernizare, care e, in fond, mobilul intregii integrări europene. Că vom asista uimiţi la discursuri despre absorbţia fondurilor, despre mecanismele care trebuie deblocate, despre domeniile care se cer finanţate. Sau că vom vedea proiecte legate de conservarea elementelor identitare in concertul european. Sau că vom auzi teme legate de reprezentarea interesului naţional şi regional intr-un mare organism menit să asigure prosperitatea continentului.

Căte idei nu i-ar putea trece prin cap unui analist bine hrănit cu lecturi sănătoase şi cu principiii de bun-simţ! Dar care probabil că trăieşte departe de scena publică romănească.


Eu nu cred că vom vedea sau auzi nimic din toate astea. Marile "teme" ale campaniei pentru alegerile europene vor arăta, pentru cei mai mulţi dintre candidaţi, cam in felul următor: cine e omul cui? Cu cine face afaceri? Pe cine a finanţat, de cine a fost finanţat? Căte automobile de lux are copilul oligarhului care nu e prieten cu mine? Căte contracte cu statul a obţinut părintele lui?

Cum a distrus justiţia partidele din care eu, candidat onest, nu fac parte. Cum ii protejează adversarii mei pe marii infractori? La ce restaurante se intălnesc adversarii mei şi de ce? "Ţiganii impuţiţi" sunt o temă mai europeană decăt "licuricii"?

Care partid a distrus, blocat sau amănat mai temeinic construcţia de autostrăzi?

Cine a fost securist? Cine mai e securist? Cine va deveni in viitor securist?

Cine impiedică adoptarea legii votului uninominal? Cine nu vrea lustraţie?

Cine răspunde in partidul meu de proastele rezultate reuşite de mine in aceste alegeri?

E o listă scurtă şi exemplificativă. Strategii campaniilor sunt plătiţi să creeze mai mult şi mai substanţial. O vor face. De trei ani buni nu se vorbeşte serios despre nici o temă europeană, publicul nu e obişnuit cu aşa ceva.

Prin urmare, nu are rost să-l speriem acum, să-l luăm din scurt. Vom propune temele abordate zi de zi. Aşa cum vom face şi la alegerile locale. Şi la legislative. Şi la prezidenţiale. In Romănia e foarte greu să ai alegeri anticipate, dar poţi anticipa fără probleme felul in care vor arăta alegerile.