Să dezamăgiţi bine!

Traian Băsescu este un personaj cu o existenţă dublă, unul care trăieşte în minciună şi adevăr în acelaşi timp. Azi spune ceva, girează un fapt. Mâine se dezice de el, recunoscând ex­pe­rimentul nefericit făcut pe pielea românului.

Straniu este că preşedintele Băsescu se bucură încă de susţinerea a peste 30% din votanţi. În cei cinci ani de mandat jucat la două sau mai multe capete, preşedintele României a devenit un simbol al cuvântului încălcat, al întoarcerii peste noapte a vorbelor şi angajamentelor. Cunoscut fiind caracterul infect al politicia­nului Traian Băsescu, destui muşterii au picat totuşi în plasa marelui farseur.


Binecunoscutul politician de apă dulce şi sărată, preşedintele tuturor românilor, Traian Băsescu, este la ora dezamăgirilor. La doar cinci luni de la învestirea noului guvern, şeful statului declară stupefiant că "m-am dezamăgit şi pe mine" girând parteneriatul PSD - PD-L. Dacă n-am şti cu toţii că este campion naţional în materie de ipocrizie, am putea crede că preşedintele nostru s-a trezit din visul urât şi realizează ce catastrofe manage­riale sunt Boc şi Pogea. Sau că, văzând-o mai de aproape, la Paris, pe Elena Udrea, şi-a dat seama că nu e tocmai bună pentru postul de întâia turistă a ţării.

Făcând o afirmaţie atât de mizerabilă în faţa diasporei, cu un profund caracter electoral, preşedintele Băsescu ne de­monstrează încă o dată cât de jos e în stare să coboare ştacheta, doar ca să-şi salveze pielea. Văzând prăvălirea în opt-nouă sondaje din cele mai diferite, politicianul din capul statului a început delimitarea de propria creaţie, lasând toate problemele pe capul altora. El vrea să pară, din nou, imaculat.

Traian Băsescu este un personaj cu o existenţă dublă, unul care trăieşte în min­ciună şi adevăr în acelaşi timp. Azi spune ceva, girează un fapt. Mâine se de­zi­ce de el, recunoscând experimentul ne­fericit făcut pe pielea românului. Straniu este că preşedintele Băsescu se bu­cură încă de susţinerea a peste 30% din votan­ţi. În cei cinci ani de mandat jucat la două sau mai multe capete, preşedintele Ro­mâ­niei a devenit un simbol al cuvântului încălcat, al întoarcerii peste noapte a vorbelor şi angajamentelor. Cunoscut fiind caracterul infect al poli­ticianului Traian Băsescu, destui muşterii au picat totuşi în plasa marelui farseur. Primul a fost Theodor Stolojan. În 2003, afirma la o reuniune PNL în faţa con­ducerii parti­du­lui că nu va putea lucra niciodată cu Traian Băsescu, pentru că este un perso­naj periculos, fără cu­vânt, fără onoare. Ştiţi bine ce a urmat în relaţia celor doi, până azi. Al doilea picat în plasă a fost Dan Voi­culescu. Implicat până în măduva oaselor în negocierea pentru formarea noului guvern de dreapta în decembrie 2006, bătrânul carnasier Băsescu şi-a luat haina de mieluţ, ieşindu-i în cale li­de­rului PUR de atunci, ca să aibă noroc de Sărbători. Din "stimate domnule profesor" şi "nevoia de parteneriat într-un gu­vern stabil" nu-l scotea pe Voiculescu. Du­pă ce şi-a văzut sacii în căruţă, la doar o lună, Băsescu a declanşat un atac absolut surprinzător pentru toţi oamenii Alianţei Dreptate şi Adevăr, criticând dur soluţia imorală de aliere cu PUR. Mai târ­ziu, într-un acces de sinceritate, pre­şe­din­tele a recunoscut într-un interviu că imo­ralul a fost chiar el prin soluţia propusă... Cu alte cuvinte, Traian Băsescu nu este la prima dezamăgire faţă de el în­suşi.

A urmat apoi Călin Popescu Tăriceanu. Lansat şi impus ca prim-ministru com­petent şi loial de însuşi Traian Băsescu. Pentru că şi-a permis curajul de a nu fi o cârpă de şters pe jos şi pentru că s-a opus desfiinţării singurului partid istoric parlamentar (PNL), Tăriceanu a devenit în scurt timp un incompetent, un obraznic, un corupt. Într-un alt acces de sinceritate cu patru cuburi de gheaţă, Traian Băsescu i-a mărturisit lui Marius Tucă într-o emisiune că "e dezamăgit de Călin Popescu Tăriceanu" şi că-i pare rău că l-a nomina­lizat ca prim-ministru. Vă sună cunoscut?

Cu un scurt intermezzo la prietenii de şpriţ şi colaborări politice în Parlament sau Primăria Capitalei, Traian Băsescu i-a trecut şi pe Vadim Tudor sau Gigi Becali de pe scaunul de colaboratori pe banca acuzaţilor. Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Mircea Geoană. A bătut pal­ma cu Traian Băsescu pentru o gu­vernare solidă, foarte necesară în vremuri dure, de criză economică. Iată însă că după foar­te puţin timp, acelaşi personaj instabil care a creat şi a controlat sută la sută formarea acestui Guvern spune că s-a dezamagit pe sine cu această soluţie. Cin­ci luni i-au trebuit lui Traian Băsescu să-şi distrugă (a câta oară?) propria creaţie.

El de distrus ar mai distruge, dar nu mai sunt parteneri pe scena politică.
Pe toţi i-a fript, tututor le-a promis o căsnicie frumoasă şi liniştită. Apoi, într-o dimineaţă, i-a luat la palme fără nici o explicaţie. Singurul care a mai rămas în picioare e PD-L. Personal, nu cred că va rezista tentaţiei de a distruge şi acest partid creat de el, într-o noapte, când Vasile Blaga era la Paris şi Emil Boc declara că nici vorbă de fuziune între PD şi PL-D.

Dezamăgit de propria persoană, din ce în ce mai dezamăgitor pentru popor, Traian Băsescu îşi confirmă renumele de autodistrugător. Pe mâna lui moare, pe gesturile lui prosteşti, pe caracterul său infect. Preşedintele jucător era, de fapt, preşedintele dezamăgitor. Pentru că s-a lansat deja în campania electorală pentru a ne amăgi până în iarna lui 2014, îl aşteptăm cu noul său slogan: "Să dezamăgiţi bine!".