Autorităţile abia mai prididesc să oprească sutele de voluntari gata să pornească pe muntele înzăpezit pentru a găsi trupurile temerarilor care escaladaseră masivul Căliman ca să pună pe culmea lui drapelul României de Ziua Naţională. Românii sufletişti se expuneau să fie la rândul lor prinşi sub alte prăbuşiri de tone de zăpadă precum patrioţii care şi-au pierdut viaţa din imboldul de a urca tricolorul cât mai aproape de cer. Să fâlfâie tricolorul, coleg cu aripa de vulturi. În România cea adâncă, cea tăcută, dar simţitoare, se iubeşte România, bate inima patriotic. Am primit un SMS: “La mulţi ani tuturor celor ce iubesc România! Doamne-ajută!”. Semnat Gheorghe Aştileanu. Bărbatul frumos şi tânăr, cu har al picturii, împins de un destin nedrept în scaunul cu rotile. În ziua în care şi-a luat bacalaureatul, în Clujul natal, s-a dus cu un bucheţel de flori la cimitir să-l pună pios la mormântul bunicului. Pe o alee a cimitirului s-a prăbuşit o cruce mare şi l-a acoperit cu piatră. În urma accidentului groaznic, Ghiţă Aştileanu a rămas paralizat de la brâu în jos. Altul şi-ar fi înecat amarul în băutură, şi-ar fi înjurat soarta cu vorbe buruienoase, ar fi cârtit mereu împotriva ţării unde i s-a întâmplat pacostea. Gheorghe Aştileanu, însă, şi-a muşcat buzele până la sânge şi s-a ambiţionat să stea cu fruntea sus, chiar dacă jumătate din trup nici nu o mai simţea. A absolvit Facultatea de Arte Plastice şi a pictat, aşternându-şi sensibilitatea sufletului pe pânză. A pictat portretul Papei Ioan Paul al II-lea şi l-a chemat la Vatican conducătorul creştinătăţii. L-a felicitat, urcând Papa în capul scărilor, căci bravul pictor român ţintuit în cărucior nu putea coborî treptele. În galeria de artă a Vaticanului, portretul Papei este cel semnat de Aştileanu. Primul-ministru Adrian Năstase a primit în dar un tablou realizat de Aştileanu, o pictură cu nişte cai splendizi în plin galop, semn al libertăţii fericite. Visul de nerealizat al pictorului invalid dintr-o prăbuşire de pietre lângă mormântul bunicului, unde Gheorghe se dusese să-şi plece fruntea a mulţumire şi dragoste. În arhiva de suflet a lui Ghiţă Aştileanu sunt poze ale lui cu mari artişti, fotografii cu Franco Nero, Armand Assante, Catherine Deneuve, maestrul Radu Beligan şi Horaţiu Mălăele.