Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Două etape ne mai separă de sentinţele actualei ediţii de campionat. Şi aceste etape conservă în continuare o doză considerabilă de interes, fiindcă, cel puţin teoretic, mai este loc pentru răsturnări spectaculoase de situaţie. Oţelul şi Politehnica Timişoara par să fi luat distanţă decisivă faţă de Vaslui în lupta pentru banii din Liga Campionilor. Dar, sfidând raţionalul, capriciile matematice mai oferă o şansă de recurs moldovenilor. Disputa rămâne interesantă şi în licitarea locurilor din Europa League. Gigi Becali, fiind în situaţia de a se mulţumi cu puţin, declara după egalul Stelei de la Mediaş că echipa sa şi-a atins obiectivul, şi anume acela de a scoate Gazul din cursa pentru cupele europene. Dar vorbele spuse la supărare nu acoperă realitatea de fapt. Gazul ameninţă în continuare poziţia Stelei de la numai două puncte distanţă. În plus, echipa din Mediaş pare avantajată de program şi chiar de o mai consistentă aşezare în joc. Mai liniştite par echipele care au avut ca obiectiv evitarea retrogradării şi, implicit, cele care deja s-au acomodat cu eşecul. Nici chiar Universitatea Craiova nu mai speră în matematici abracadabrante. Disputa acerbă pentru locurile din clasament mai bine retribuite ar trebui să promită nişte dispute mai zvâcnite pe terenul de joc, ar trebui să cheltuiască mai multă ambiţie din partea cramponaţilor şi a dresorilor de pe bancă. Dar eu n-aş paria nici restul de la pâine pe o asemenea variantă. De unde atâta ambiţie şi atâta nerv la nişte bieţi trăgători derutaţi de hăţuri proaste şi birjari neisprăviţi. Dramatismul finalului de campionat devine spectacol de larg consum doar graţie enervării nervoase care-i animă pe lăcomiţii mediocrităţii. Prefaţa meciului considerat conjunctural ca o veritabilă finală de campionat este de o amploare care lasă mult în urmă opera în sine. Marian Iancu hărniceşte la atacurile care ţintesc Oţelul şi pe Marius Stan de foarte mult timp. Agitaţia, neliniştea, iritarea, furia sau frustrarea au fost gradate de patronul timişorean în toate nuanţele posibile. Omul a apelat la toate instanţele de care a aflat prin tumultuoasa şi propria experienţă sau din auzite. Marian Iancu încerca să-şi facă astăzi prieteni din cei care ieri erau nişte paranoici nenorociţi. Scrupulele nu mai au ce căuta în calea disperării sale. Marian Iancu s-a construit din vorbe ca fiind cea mai inocentă dintre toate victimile posibile, niciodată prinsă cu vastul la teşchereaua foloaselor necuvenite. Ultimele sale strigări sunt de o gravitate penală. Marian Iancu afirmă că milioanele din ligă sunt tâlhărite, că fotbalul a murit ucis de Marius Stan şi acoliţii săi, că Liga 1 este trucată şi că UEFA ar trebui să ştie toate astea. Marian Iancu are dreptate. Dincolo de faptul că el foloseşte aceste declaraţii ca detergent al propriilor pete există un adevăr incontestabil. Iancu ştie ce vorbeşte, fiindcă este parte indestructibilă a acestui adevăr. Exagerările prin care adună spuza pe propria turtă pot fi trecute cu vederea câtă vreme diagnosticul este corect. Dar de ce se adresează el tocmai Uniunii Europene a Fotbalului. Nu-i este mai aproape prietenul Mitică Dragomir şi lepefeul care organizează liga cea trucată. Apoi, are atâta forţă Marius Stan încât să devină ucigaşul singuratic al fotbalului românesc? Nu cred! Aşa că ar fi cazul ca Marian Iancu să vizeze şi complicităţile omorului, chiar dacă astfel şi-ar turna sacâz în ghete. Aştept meciurile ultimelor două etape cu un interes bine temperat. Cota de interes creşte însă apreciabil în aşteptarea reacţiilor la autodenunţurile oamenilor din fotbal. Fiindcă ucigaşii fotbalului există în realitate. Dar nu mă aştept ca ei să fie inculpaţi de vreun tribunal al fotbalului. Şi nici pe instanţele civile nu cheltuiesc prea multă încredere. Doar din falimentul netrebnicilor poate renaşte speranţa.
Citește pe Antena3.ro
