Zeci de spitale din România sunt, de facto, în faliment. Lucrează, de luni de zile, pe datorie. Acum, furnizorii au oprit livrările de medicamente şi reclamă achitarea restanţelor. Dar nu sunt bani. În multe unităţi sanitare, bugetele alocate anul acesta abia acoperă lefurile, de mizerie, ale personalului medical.
A devenit din nou obişnuit ca, în spitale, bolnavii să-şi aducă de-acasă nu numai pacheţelul cu mâncare, ci şi vata, seringa sau aspirina. Chiar şi aşa, în lipsa unei infuzii de capital, sistemul riscă să se prăbuşească. Cu sub 3,3% dintr-un PIB tot mai anemic, Sănătatea e în prag de comă. În mod evident, domeniul nu se numără printre priorităţile actualei guvernări.
Într-un an electoral, politicienii puterii preferă să investească în construcţia de biserici, în concerte şi baluri populare, în campanii publicitare (mascate sau nu). Numai tichetele de vacanţă ale Elenei Udrea costă Ministerul de Finanţe peste 2 miliarde de lei. Întregul buget al Sănătăţii (minister plus CNAS) nu depăşeşte 16 miliarde. La fel ca în turism, şi aici salvarea este aşteptată tot de la nişte tichete.
În câteva luni, bolnavii vor fi nevoiţi să plătească pentru servicii medicale care erau, până acum, gratuite. Statul va stabili tarife pentru consultaţia la medicul de familie, la specialist sau pentru internarea în spital. Va preţălui fiecare operaţie, fiecare terapie. Şi va afişa în fiecare unitate sanitară acest "mercurial" detaliat. Scutiţi de plată vor fi doar cei extrem de săraci. Toţi ceilalţi vor achita factura, botezată pompos "tichet de sănătate".
Poate că, economic vorbind, soluţia este inevitabilă. Poate că, într-adevăr, sistemul medical nu poate supravieţui fără acest balon de oxigen. Guvernanţii vor să înghiţim însă găluşca, fără să conştientizăm dimensiunile reale ale crizei.
În loc să explice că este vorba despre o măsură disperată, ministrul Ion Bazac ne minte frumos, prezentând "coplata" drept sfârşitul "şpăgii" din spitale. Complet fals. Tichetele de sănătate nu vor modifica în nici un fel relaţia dintre medic şi pacient. Banii se duc la stat, nu la doctor. Care, la fel de prost plătit, va continua să accepte (sau chiar să pretindă) obişnuita "atenţie".
Pot lesne să-mi imaginez cazuri în care, de comun acord cu bolnavul, medicul îi va subevalua "devizul", în aşteptarea unei recompense mai mari. Dar şi situaţii când pacientul va fi pus să plătească pentru tratamente de care nu a beneficiat. La spital nu e totuşi ca la frizerie, să ştii exact ce servicii ţi se prestează şi dacă îţi sunt sau nu neapărat necesare.
Cea mai cinică şi aberantă pledoarie în favoarea "tichetelor de sănătate" vine de la directorul CNAS: "Acolo unde funcţionează sistemele de coplată, ele sunt, în primul rând, o manieră de disciplinare a populaţiei şi a presiunii pe care o exercită asupra sistemului... Numărul de internări la noi este cam mare. Coplata scade cazurile nejustificate, reţetele în plus şi internările".
Raţionamentul, valabil în Franţa sau Germania, este absurd în România. Românii se duc la medic prea rar şi ajung la spital prea târziu. Acest fapt, demonstrat statistic, are consecinţe grave şi pentru sănătatea populaţiei, şi pentru economia sistemului sanitar.
"Dacă oamenii vor şti că au de plătit bani la medic, atunci se vor gândi de două ori dacă mai merg sau nu atunci când nu au nevoie stringentă de un consult", explică directorul CNAS. Şi, din nenorocire, are perfectă dreptate.
Citește pe Antena3.ro