Sandiganbayan

Pe cand un Sandiganbayan si in Romania?

Depasiti de realitatile zilei, multi romani se predau rostind "Ca la noi, la nimenea!" Turismul de tip frivol intareste ideea unicitatii negative. Se cimenteaza astfel nefericitul "Domne, nu e nimic de facut". Daca faci insa din calatorit o unealta de cunoastere, daca ii adaugi curiozitatea de a studia lucruri ce, la o prima vedere, ti se par foarte diferite de ce stii acasa, exista sanse sa intelegi ca realitatea e ceva mai complexa.

Lucrez pe un articol ce se ocupa de coruptia din Filipine. Autorul este o somitate - Ranhilio Callangan Aquino, Cancelar Asistent pentru Afaceri Academice din cadrul Academiei de Studii Juridice a Curtii Supreme din Filipine. De la "grotesca forma de paradox" care il face atat sa deplanga actele de coruptie, cat sa si contribuie la ele, filipinezul mediu nu pare a fi prea diferit de romanul mediu.

Si in Filipine se admite ca mai periculoasa chiar decat actul de coruptie la nivel guvernamental ramane cultura care tolereaza coruptia si o accepta drept "un dat ineluctabil?. Si in Filipine exista bani negri ce ung rotitele guvernamentale in procesul competitiei pentru contracte cu institutiile statului. Mai mult, in Filipine exista o consternanta schimbare de atitudine fata de coruptie. Citez:

"In trecut, cand un oficial guvernamental era condamnat pentru a fi tradat increderea institutiei pe care o reprezinta, situatia era considerata nakakahiya - adica rusinoasa, de neacceptat. Astazi, cand un oficial guvernamental este condamnat pentru aceeasi infractiune, el este numit mahina - adica un prost care se lasa prins si pedepsit. In sfarsit, oficialul guvernamental corupt care poate sa acumuleze o avere uriasa si sa se bucure de ea nederanjat de nimeni este aplaudat drept magaling - adica drept destept!" Cu ce se deosebeste ultima reactie de romaneasca "Bravo lui, domne, baiat destept!"?

Nici in cazul discutiei privind necesitatea inaspririi legislatiei si a aplicarii ei, lucrurile nu par prea diferite intre Manila si Bucuresti. Caci, scrie Aquino, "aplicarea legii este ea insasi susceptibila de acte de coruptie? Nici felul in care procedeaza presa filipineza vizavi de coruptie nu e deloc diferit de iresponsabilitatea presei romanesti. Citez:

"In general, filipinezii percep structurile guvernamentale ca fiind mai corupte chiar decat sunt. Rezultatul este un cinism generalizat, distructiv, fata de institutiile guvernamentale. Aceasta perceptie a coruptiei larg raspandite este alimentata de presa filipineza care este printre cele mai abuzive din regiunea Asiei de Sud-Est. Ea scapa nepedepsita oricat de mincinoase si malitioase ar fi reportajele ei. Este notorie pentru senzationalismul practicat si pentru neintelegerea notiunii de obiectivitate. Pe scurt, este lucrativa, dar nu profesionala".

In indexul reflectand perceptia coruptiei pe 2005, intocmit de Transparency International, Romania sta mai bine (locul 87) decat Filipine (locul 117). Totusi, pentru multi cercetatori, demersurile impotriva coruptiei la varf sunt cu mult mai vizibile in Filipine decat in Romania. De ce? Unul din raspunsuri poate sta in existenta curtii speciale care judeca in Filipine cazurile in care sunt implicati oficiali cu functiile cele mai inalte? Sandiganbayan. In aceste cazuri, jurisdictia Sandiganbayanului este exclusiva. Oficialii de ranguri mai mici sunt judecati de curti obisnuite, iar Sandiganbayanul opereaza ca o Curte de Apel.

A accepta, retoric, zisa Constitutiei "Nimeni nu e mai presus de lege", cand, in fapt, prea multi se considera insasi Legea a devenit o farsa devastatoare. Pe cand un Sandiganbayan si in Romania?