Sandu şi Piţurcă, cea mai bună linie de atac a naţionalei.

Mircea Sandu a fost, pentru o lunga perioada de timp, un conducator discret. Victimele observatiei superficiale au crezut ca pozitia sa de plan secund, cel putin la nivelul afisarii, ar fi fost consecinta problemelor de sanatate cu care s-a confruntat. Nimic mai fals. Cata vreme a simtit pamantul sub picioare, Mircea Sandu a ramas proprietar deplin al responsabilitatilor asumate ca traitor in fotbal. Mai mult, se poate spune ca tocmai din aceasta legatura nemijlocita cu viata a imprumutat el chiar si forta de a invinge boala. O alta parere care incerca sa explice implicarea discreta a presedintelui FRF in treburile interne ale fotbalului era aninata de pozitia lui Mircea Sandu in conducerea UEFA. Ascensiunea lui Mircea Sandu in misiunea de reprezentare la nivel european a fost interpretata ca varianta a evadarii abile dintr-o afacere saracita de promisiuni. Nici aceasta supozitie nu rezista in confruntarea cu realitatea de fapt. Pentru ca Mircea Sandu nu este un las. El si-a asumat intotdeauna, spre deosebire de alti atarnatori ai puterii, cu egala barbatie, atat reusitele cat si erorile carierei. Espectativa presedintelui FRF avea, in fapt, o alta justificare, ea vizand o promisiune facuta la restructurarea federatiei. Atunci Mircea Sandu si-a asigurat colaboratorii ca vor avea deplina libertate de actiune, ca vor avea responsabilitatea totala a deciziei. Ani de zile aceasta promisiune a fost respectata cu sfintenie. A fost respectata pana in momentul in care neimplicarea incepuse sa devina sinonima cu acceptarea unui dezastru. Iar cand dezastrul ameninta chiar echipa nationala, nu se mai putea sta pe margine. Asa se explica reaparitia lui Mircea Sandu in joc, astfel se justifica nemila care a caracterizat ultimele iesiri publice ale presedintelui FRF. Iar vehementa sa nu este nicidecum sau in vreun fel culpabila. Pentru ca terapia de soc devine absolut necesara in cazul unui pacient aflat in stare de coma. Suparaciosii, indiferent cum s-ar numi ei, n-au decat sa-si stearga nasul si sa ne lase.

Mircea Sandu asaza in aceste zile realatiile contractuale cu Victor Piturca. Acordul trebuie sa fie teapan pentru ca cei doi se angajeaza la o treaba extrem de anevoioasa. Am incredere in acest tandem. Ii stiu oameni puternici, oameni de buna pricepere, fiecare pe felia lui, si, de aceasta data, incaptanarea le poate prinde bine. Fiindca vor avea de infruntat dificultati obiective, dar si fluieraturile unor atarnatori neghiobi. Mircea Sandu si Victor Piturca pot forma cea mai redutabila linie de atac a nationalei.