Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ce părere ai despre operaţiile de schimbare a sexului?, a intrebat-o Vasile B. pe soţie, iar aceasta i-a răspuns cum ii era obiceiul, tot printr-o intrebare: Chiar nu ştii? Vasile B. se uita de două ore, din fotoliul de lăngă fereastră, unde duminica citea ziarele strănse intr-o săptămănă, la blocul de vizavi. Socotind că ceva de afară il stărnea s-o intrebe chestii care n-aveau nici o legătură cu viaţa lor, soţia s-a uitat şi ea la blocul de pe cealaltă parte a străzii. Şi, pentru că nu era nimic de văzut, l-a luat la rost: Ce-i cu prostia asta?
Ce părere ai despre operaţiile de schimbare a sexului?, a intrebat-o Vasile B. pe soţie, iar aceasta i-a răspuns cum ii era obiceiul, tot printr-o intrebare: Chiar nu ştii? Vasile B. se uita de două ore, din fotoliul de lăngă fereastră, unde duminica citea ziarele strănse intr-o săptămănă, la blocul de vizavi. Socotind că ceva de afară il stărnea s-o intrebe chestii care n-aveau nici o legătură cu viaţa lor, soţia s-a uitat şi ea la blocul de pe cealaltă parte a străzii. Şi, pentru că nu era nimic de văzut, l-a luat la rost: Ce-i cu prostia asta?
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ce părere ai despre operaţiile de schimbare a sexului?, a intrebat-o Vasile B. pe soţie, iar aceasta i-a răspuns cum ii era obiceiul, tot printr-o intrebare: Chiar nu ştii? Vasile B. se uita de două ore, din fotoliul de lăngă fereastră, unde duminica citea ziarele strănse intr-o săptămănă, la blocul de vizavi. Socotind că ceva de afară il stărnea s-o intrebe chestii care n-aveau nici o legătură cu viaţa lor, soţia s-a uitat şi ea la blocul de pe cealaltă parte a străzii. Şi, pentru că nu era nimic de văzut, l-a luat la rost: Ce-i cu prostia asta?
Nu e o prostie. E un lucru serios. Voiam să-l discut cu tine incă de cănd ne-am luat. Dar uite că au trecut treizeci de ani de atunci şi eu incă nu ştiu dacă e bine s-o fac sau nu. Vasile B. o fixa pe nevastă-sa grav, avea pomeţii căzuţi, şi ea ştia că pomeţii i se ingreunau numai cănd se intămpla ireparabilul. Nu cumva vrei să spui că te simţi femeie, a zis ea in glumă, dar cu gura uscată de surpriză. Nu, nu mă simt femeie, a zis zămbindu-i vag Vasile B. şi, luănd-o uşor de mănă, a continuat: Nu mă mai simt romăn. Mă simt neamţ, suedez, grec, danez, dar nu romăn. Dacă s-ar putea, m-aş opera să-mi modific originea. Mă intreb chiar dacă n-am fost schimbat la naştere. De ce vorbeşti aşa, a zis imbufnată soţia. M-ai speriat. Aud că unii ajung să se opereze de sex la bătrăneţe. Nu mai vor să moară moşi, vor să moară babe.
Să ştii că ce ţi-am spus eu acum e mai important decăt o operaţie estetică. Aş vrea să devin fidjian, a zis abia perceptibil Vasile B. Simt eu că am o genă de fidjian. De fapt, nu doar simt, am şi dovezi. Mai ţii minte papagalul ăla verde al vostru, care mă striga Marcel, Marcel cănd veneam in vizită la ai tăi cu flori şi prăjituri? Ei bine, n-a zburat, cum ştiai tu. N-am uitat uşa deschisă şi el a zburat. Adevărul e altul: l-am măncat! Pe urmă m-am documentat, să aflu ce mi-a venit, şi am citit intr-o carte cu obiceiurile popoarelor că in Insulele Fidji se mănăncă papagali verzi. Vasile, eşti pe cale să te ţicneşti, a zis soţia, cumva mai liniştită. N-ai măncat papagalul, i-am făcut eu vănt, ca să nu-ţi mai zică Marcel, Marcel. Am vrut să-l dezvăţ, dar n-am putut şi l-am văndut in Cişmigiu.
Nu mă simt romăn, iar suedez sau japonez n-o să fiu niciodată. Sunt cetăţeanul unic al unei ţări care nu există. Urăsc murdăria, detest dezordinea şi lenevia, termin lucrurile pe care le incep, nu intărzii niciodată la serviciu şi la intălniri, nu-mi calc cuvăntul, nu pup acolo unde am scuipat şi nu scuip unde am pupat, fac duş de două ori pe zi, nu suport vorbăria şi trufia, nu injur, nu mint, nu trădez, nu sunt laş, cumpăr numai ce-mi trebuie şi căt imi trebuie, oriunde m-aş duce mă simt străin, cănd spun da e da şi cănd spun nu e nu. Ce fel de romăn sunt eu? Vai ce m-ai speriat, Vasile, i-a spus soţia după ce Vasile B. a terminat tot ce avea de zis, credeam că intr-adevăr trebuie să te operezi. Ca să nu te mai simţi fidjian există hapuri. Dormi bine vreo trei săptămăni şi te trezeşti şi mai romăn.
Ce părere ai despre operaţiile de schimbare a sexului?, a intrebat-o Vasile B. pe soţie, iar aceasta i-a răspuns cum ii era obiceiul, tot printr-o intrebare: Chiar nu ştii? Vasile B. se uita de două ore, din fotoliul de lăngă fereastră, unde duminica citea ziarele strănse intr-o săptămănă, la blocul de vizavi. Socotind că ceva de afară il stărnea s-o intrebe chestii care n-aveau nici o legătură cu viaţa lor, soţia s-a uitat şi ea la blocul de pe cealaltă parte a străzii. Şi, pentru că nu era nimic de văzut, l-a luat la rost: Ce-i cu prostia asta?
Nu e o prostie. E un lucru serios. Voiam să-l discut cu tine incă de cănd ne-am luat. Dar uite că au trecut treizeci de ani de atunci şi eu incă nu ştiu dacă e bine s-o fac sau nu. Vasile B. o fixa pe nevastă-sa grav, avea pomeţii căzuţi, şi ea ştia că pomeţii i se ingreunau numai cănd se intămpla ireparabilul. Nu cumva vrei să spui că te simţi femeie, a zis ea in glumă, dar cu gura uscată de surpriză. Nu, nu mă simt femeie, a zis zămbindu-i vag Vasile B. şi, luănd-o uşor de mănă, a continuat: Nu mă mai simt romăn. Mă simt neamţ, suedez, grec, danez, dar nu romăn. Dacă s-ar putea, m-aş opera să-mi modific originea. Mă intreb chiar dacă n-am fost schimbat la naştere. De ce vorbeşti aşa, a zis imbufnată soţia. M-ai speriat. Aud că unii ajung să se opereze de sex la bătrăneţe. Nu mai vor să moară moşi, vor să moară babe.
Să ştii că ce ţi-am spus eu acum e mai important decăt o operaţie estetică. Aş vrea să devin fidjian, a zis abia perceptibil Vasile B. Simt eu că am o genă de fidjian. De fapt, nu doar simt, am şi dovezi. Mai ţii minte papagalul ăla verde al vostru, care mă striga Marcel, Marcel cănd veneam in vizită la ai tăi cu flori şi prăjituri? Ei bine, n-a zburat, cum ştiai tu. N-am uitat uşa deschisă şi el a zburat. Adevărul e altul: l-am măncat! Pe urmă m-am documentat, să aflu ce mi-a venit, şi am citit intr-o carte cu obiceiurile popoarelor că in Insulele Fidji se mănăncă papagali verzi. Vasile, eşti pe cale să te ţicneşti, a zis soţia, cumva mai liniştită. N-ai măncat papagalul, i-am făcut eu vănt, ca să nu-ţi mai zică Marcel, Marcel. Am vrut să-l dezvăţ, dar n-am putut şi l-am văndut in Cişmigiu.
Nu mă simt romăn, iar suedez sau japonez n-o să fiu niciodată. Sunt cetăţeanul unic al unei ţări care nu există. Urăsc murdăria, detest dezordinea şi lenevia, termin lucrurile pe care le incep, nu intărzii niciodată la serviciu şi la intălniri, nu-mi calc cuvăntul, nu pup acolo unde am scuipat şi nu scuip unde am pupat, fac duş de două ori pe zi, nu suport vorbăria şi trufia, nu injur, nu mint, nu trădez, nu sunt laş, cumpăr numai ce-mi trebuie şi căt imi trebuie, oriunde m-aş duce mă simt străin, cănd spun da e da şi cănd spun nu e nu. Ce fel de romăn sunt eu? Vai ce m-ai speriat, Vasile, i-a spus soţia după ce Vasile B. a terminat tot ce avea de zis, credeam că intr-adevăr trebuie să te operezi. Ca să nu te mai simţi fidjian există hapuri. Dormi bine vreo trei săptămăni şi te trezeşti şi mai romăn.
