Saracele partide bogate

Daca aruncam o privire in Monitoarele Oficiale care contin rapoartele mandatarilor financiari, constatam ca Romania este cea mai ieftina tara din lume.

Tot arsenalul logistic enumerat mai sus este acoperit prin sume ridicol de mici. In realitate, sumele declarate nu ar putea sa acopere nici macar costurile afiselor electorale.

Din multe puncte de vedere, campania electorala este o afacere. Scopul celor angrenati in competitie este acela de a ajunge la putere, ceea ce presupune, printre altele, gestionarea banilor publici. Cum la noi cine imparte „cascavalul" parte isi face, asa a fost pana acum, cel putin, profiturile sunt evidente. Insa, ca in orice business, nu poti avea profit, daca nu investesti. Iar cum beneficiile se anunta foarte mari, competitorii sunt dispusi sa investeasca din ce in ce mai mult. Cam ca la o licitatie cu piese rare.

Partidele, caci despre ele vorbim, cheltuiesc sume impresionante in preajma alegerilor. Fiecare, dupa posibilitati, fireste. Videoclipuri, evenimente, concerte, artificii, caravane, afise, panotaj stradal, brosuri, pliante, obiecte promotionale, consultanti, toate costa bani. Bani multi. Prin lege, partidele politice sunt obligate sa-si faca publice atat veniturile, cat si cheltuielile din campanie. Daca aruncam insa o privire in Monitoarele Oficiale care contin rapoartele mandatarilor financiari, constatam ca Romania este cea mai ieftina tara din lume. Tot arsenalul logistic enumerat mai sus este acoperit prin sume ridicol de mici. In realitate, sumele declarate nu ar putea sa acopere nici macar costurile afiselor electorale. Desi Legea Partidelor Politice a fost modificata si s-au introdus reglementari destul de stricte, iar politicienii se declara - desigur, intre campanii - in favoarea controlului riguros al finantarilor, portite de scapare exista intotdeauna. Cel mai uzual tertip este acela ca serviciile sa fie contractate de firme „prietene", iar partidele „uita" sa consemneze sumele respective la capitolul donatii.

O alta practica este cea a decontarilor ulterioare. Cum ar veni, noi va oferim servicii, nu solicitam bani din bugetul de partid, dar voi ne dati, dupa castigarea alegerilor, diverse avantaje: aprobari, autorizatii, exclusivitati, licitatii trucate, comenzi din bani publici. Campania electorala a inceput de o saptamana si nici un partid nu a catadicsit sa-si faca public bugetul alocat, in ciuda insistentelor presei si ale societatii civile. Iar la sfarsitul campaniei, ceata va fi la fel de densa. De altfel, Asociatia Pro Democratia, si nu numai, a tras nenumarate semnale de alarma privind neregulile financiare din campaniile electorale trecute, aducand drept argumente inclusiv rapoarte ale Curtii de Conturi. Cainii (de paza ai democratiei) latra, caravana (politica) trece. Acesta este unul dintre putinele subiecte in care exista consens. Opozitia tace malc, pentru ca foloseste aceleasi metode, chiar daca la alta scara. Nimanui nu-i convine sa descurce itele finantarilor electorale. Se apropie alegerile pentru primarii si toti candidatii se intrec in a oferi solutii, care de care mai ingenioase, privind atragerea de fonduri la bugetele locale. Eurobonduri, parteneriate publice-private, modificari de legislatie, credite externe. Fiecare potential primar are in ranita abacul de ministru al Finantelor. Ce credibilitate pot ei sa aiba insa ca vor fi capabili sa gestioneze bugete de mii de miliarde, in conditiile in care nu pot clarifica un buget mult mai simplu si mult mai mic, cel al campaniei lor electorale?

O intreaga industrie infloreste in cele cateva luni din preajma scrutinurilor. Sume imense circula, cash sau pe hartie, intre actorii implicati in acest spectacol, iar spectatorii vor merge la urne, fericiti ca au primit o sapca, o bricheta sau o ascutitoare. Daca tot au platit biletul, macar sa se aleaga si ei cu ceva.