Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Să nu ne păcălim: bugetul pe 2020 este mai curând de austeritate, nu unul de dezvoltare şi nicidecum unul de prosperitate. De altfel, falsa prosperitate insinuată de guverne prin bugetele din ultimii 5 ani a fost construită iresponsabil preponderent pe înflăcărarea consumului. Politicile prociclice au încurajat exuberanţa cheltuielilor şi au risipit banii alocaţi iniţial investiţiilor.
Iar 2020 începe sub ameninţarea unui complex de deficite. În primul rând ne ameninţă “deficitele gemene”, ambele la cote de atenţie, atât deficitul bugetar (ţintit la 3,59, cât şi deficitul de cont curent (peste 5%). Vin apoi deficitul de productivitate, deficitul de forţă de muncă, deficitul de infrastructură, deficitul de speranţă de viaţă (la pachet cu deficitul de sănătate a forţei de muncă). Pe deasupra tuturor şi la originea sistemică a tuturor deficitelor enumerate, stă deficitul de încredere (despre care am mai scris), care patronează şi relaţia dintre administraţia publică şi cetăţeni, şi relaţia dintre economia privată şi stat, şi relaţia dintre stat şi investitorii străini.
Ce poate face guvernul: creşterea încasărilor prin suprataxare, colectarea eficientă a veniturilor, realizarea de noi împrumuturi externe, disciplinarea cheltuielilor bugetare şi “confiscarea” profiturilor companiilor de stat. Dar e greu de crezut că într-un an electoral (cu dublă miză uriaşă: obţinerea controlului primăriilor şi judeţelor şi câştigarea majorităţii parlamentare) puterea va avea curajul să-şi sacrifice mandatul politic şi să opereze creşteri semnificative de taxe şi impozite. La fel de greu de crezut este că, după 30 de ani de ineficienţă în colectare, 2020 devine punctul de cotitură când ANAF va încasa relevant mai mult destructurând uriaşele lanţuri de evaziune fiscală. Vom continua să ne împrumutăm, dar la costuri din ce în ce mai mari. Astăzi luăm bani cu împrumut la dobânzi de peste 4-4,5 %, în timp ce, de exemplu, Grecia obţine credite pe termen scurt cu dobândă negativă. Iar banii scumpi luaţi azi ca să finanţăm salariile şi pensiile majorate din condei politic vor fi povara generaţiei viitoare, de care demonstrăm că nu ne pasă. Apoi, guvernul poate impune o disciplină sporită în cheltuieli, tăind sinecurile bugetare şi provocând sărăcirea unor camarile politice corupte, dar asta poate demola uşor chiar şi un guvern ambiţios.
Mai rămâne “confiscarea” profiturilor companiilor de stat: acest lucru a fost practicat de ultimele 3-4 formule de guvernare, tocmai pentru că promisiunile de trai mai bun, majorările de pensii şi salarii şi asigurarea păcii sociale au fost plătite cu bani grei. Costul confiscării banilor din companiile de stat este însă o reală problemă de siguranţă naţională şi mă miră faptul că CSAT nu are asemenea subiecte pe ordinea de zi: prin plata dividendelor suplimentare către stat, companii strategice precum Transelectrica, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Transgaz, Eletrica, CFR Marfă şi Călători, CFR Infrastructură şi altele sunt forţate să-şi îngheţe planurile de investiţii, iar lipsa investiţiilor duce la prăbuşirea unor sisteme naţionale.
Bogaţi în confruntări politice, în 2020 înfruntăm sărăcia bugetară.
Citește pe Antena3.ro
