Saracia. Pentru altii e un lux.

Atrebuit sa fac un drum pana in America, tara bogata, ca sa aflu un lucru socant: se poarta saracia. Sunt la moda necazurile, nevoile, lipsurile.

Atrebuit sa fac un drum pana in America, tara bogata, ca sa aflu un lucru socant: se poarta saracia. Sunt la moda necazurile, nevoile, lipsurile. Se poarta hainele rupte si burta supta, obraji ca pergamentul de subtiri si aerul suferind al omului care traieste doar cu paie, ca magarul.

Fireste, nu e saracie adevarata, ci simulata. Hainele sunt rupte cu dichis si vestejite artistic (Abercombie & Fitch e brandul dominant in domeniu). Nevoile sunt neimplinite pentru ca omul tine dieta. Si chiar si masina e modesta, tocmai pentru ca tot milionarul stie ca nu mai poate pune intre el si multime zidul de crom al Maybach-ului. Nu pentru ca e prea ostentativ (asta era acum cinci minute, dupa cum spune zicala in New York). Ci pentru ca e deja banal. Ostentativa e doar suferinta inexistenta, drama de a cheltui putini bani, cand ai multi. Cu astea iesi in oras. La ieftineala.

Si-n Europa, seful de la Ikea umbla intr-un Volvo de prin anii ’80, desi compania a mai produs intre timp cel putin cinci generatii de masini, iar firma lui, macar cinci miliarde de dolari. El e zgarcit, si e printre primii. Insa stilul lui a devenit contagios: milionarii, care oricum nu mai au ce masina sa-si ia, descopera deliciile anonimatului auto. Descopera fericirea de a conduce la mana a doua, fara piele si fara servodirectie si fara aer conditionat. Sa transpiri numai cand te gandesti la contul din banca!

De unde vine moda asta? Din doua directii: in primul rand, luxul s-a democratizat. Gucci, Prada, Burberry sunt branduri pe care le vezi, fara a fi falsuri, inclusiv pe doamnele sales managerite din Titan, cand ies duminica la mall.

Si-atunci, cand brandul nu te mai poate scoate din multime, ce altceva ai de facut decat sa-l refuzi? Si-apoi, exhibarea luxului nu mai e un semnal bun pentru cei pe care ii exploatezi. Cand vrei sa vinzi Apple, un brand trendy, nu te imbraci scump, de pe nu stiu ce strada cu croitori celebri din Londra. Ci faci ca Steve Jobs: iei un pulover pe gat si niste blugi usor largi, ca sa fii nevoit sa-i mai ridici din cand in cand, cu naturalete, in cele doua ore in care prezinti ultimul gadget al firmei. Cand ai facut miliarde din produse de larg consum, care se identifica cu tine si cu ideea de accesibil, nu poti purta ceas Vacheron de 200.000 de euro. Chiar si cel mai puternic om de pe planeta (sa zicem), Bush, are un Casio de plastic, exact ca miile de vacari din Texas care l-au votat fara sa stie exact diferenta intre Iran si Irak…

In Romania, probabil ca nevoia de decenta publica e mai mare decat in alta parte. Insa n-ai sa vezi moda saraciei sa prinda, nu in timpul vietii noastre. Ea are nevoie de un ingredient rar: respectul pentru cel care n-a reusit. Unde ati auzit asa ceva in textele de manele?

"In Romania, probabil ca nevoia de decenta publica e mai mare decat in alta parte. Insa n-ai sa vezi moda saraciei sa prinda, nu in timpul vietii noastre".