Satui in post, flamanzi de Sf. Ion

Pentru a treia oara in 2004, rata lunara a inflatiei a depasit nivelul de un procent (1,1% - ianuarie, 1,3% - iulie, 1,2% - octombrie). Am putea sa mimam mirarea. Sa ne exprimam temerile ca obiectivul de inflatie din acest an este extrem de dificil de atins, in conditiile unei cresteri cumulate a preturilor de 7,9%, in zece luni. Dar mai bine am recunoaste ca inflamarea inflatiei nu constituie vreo surpriza. Guvernatorul BNR a declarat pentru Bloomberg News la sfarsitul lunii trecute ca Romania poate rata tinta de inflatie de 9%. Dupa care "surse oficiale" au comunicat agentiilor de presa o noua proiectie: 9,6%. Ceva-ceva tot merita insa subliniat. Daca banca centrala n-ar fi luat decizia sa lase moneda nationala sa se intareasca mai puternic, probabil ca anul 2004 s-ar fi incheiat cu o rata a inflatiei de doua cifre. Se poate adauga ca atunci cand apar puseuri de crestere a preturilor, de regula, dobanzile se maresc, nu se reduc. Dar fiindca mai sunt putine luni pana la deschiderea contului de capital, trebuie ca dobanzile sa scada suficient incat sa limiteze investitiile speculative.

Este cat se poate de limpede: cursul in scadere, care echivaleaza cu importuri mai ieftine, vizeaza restrangerea inflatiei, iar dobanzile se preocupa de micsorarea riscului de a intra capitaluri speculative.

OK, dar pana la urma de ce este atat de important ca inflatia sa nu se abata prea mult de la obiectivul initial? Pentru ca un derapaj substantial ne-ar costa puncte bune de credibilitate, ar induce reticenta printre investitori si creditori. In conditiile in care nivelul inflatiei ne situeaza la coada Europei, orice intarziere ar fi taxata aspru de comunitatea internationala.

Da, dar tocmai fiindca lucrurile stau astfel nu trebuie sa uitam cum in primavara autoritatile monetare au spus ca, intr-un scenariu pesimist, ar opta categoric pentru atingerea tintei de inflatie, chiar cu riscul incetinirii cresterii economice. Au motivat ca sacrificarea partiala a cresterii economice din 2004 ar consolida cresterea de lunga durata, de care Romania are nevoie ani buni pentru recuperarea decalajelor. Din pacate, ceea ce se vede acum este exact pe dos. Vom avea supraperformanta la cresterea economica si subperformanta la inflatie.

In fine, a mai ramas un singur aspect de discutat. BNR considera ca inflatia va continua sa scada in ultimul trimestru din 2004 (si se observa clar cum scumpirile din perioada octombrie 2003-octombrie 2004 sunt mai mici decat cele din intervalul septembrie 2003-septembrie 2004), dar preconizeaza ca procesul de dezinflatie se va intrerupe, temporar, la inceputul anului viitor, in urma majorarii preturilor energetice nationale si a mentinerii cotatiei barilului de titei la niveluri ridicate. De acord cu aceasta posibilitate, dar, mai degraba, aprinderea preturilor la anul va avea legatura cu scumpirea alimentelor. Ne amintim ca in prima si a doua luna de toamna producatorii de paine si procesatorii de carne au fost cu greu convinsi sa amane ori sa atenueze majorarile de pret. Iar ca sa fie cat mai convingator, Guvernul a renuntat la importante surse bugetare - a injumatatit, temporar, taxa vamala la carcasa de porc din import. Inevitabil, realitatea va demonstra ca masurile administrative au un impact limitat. Dupa alegeri nimic nu-i va mai opri pe producatori sa urce preturile. Puseul inflationist va dura cat ii vor tine pe oameni banii primiti de pe urma bunastarii electorale. Si de ce in inflatie conteaza mai mult scumpirea alimentelor decat a energiei? Fiindca in cosul de la Statistica din 2005, energia va figura cu ponderea redusa din 2003, iar alimentele vor fi ramas cu ponderile mari tot de atunci. Pe aceasta schema, nu benzina ori energia termica amplifica inflatia din formula, ci painea, carnea si laptele.

Ca o paranteza, desi grila de preturi se reactualizeaza conform metodologiei europene - anual, cu ponderile din urma cu doi ani - explicatia pentru care aceasta nu distorsioneaza realitatea in Europa de Vest este ca acolo economiile sunt stabile. Occidentalii consuma in 2005 la fel ca in 2003. Kilowattul si gigacaloria lasa cam acelasi loc in cosul de consum carnii si painii. La ei nu se vad inflatii lunare de 0,3%, urmate de rate de 1,3 sau 1,2%.

Sfarsitul de an fotografiaza o imagine pe care politicienii refuza sa o vada: politica monetara si-a atins limitele in efortul de gestionare a economiei. Mai departe, pentru o scadere sanatoasa a inflatiei si a dobanzilor este nevoie de o reducere semnificativa a arieratelor.