Scandal ratat

Se opriseră crezând că-i rost de bătaie. Era însă clar că mărunţelul dădea înapoi şi deci n-avea să fie nici măcar o înjurătură de mamă, d-apoi ditamai bătaia.

Maşina din capul coloanei - un Fiat căruia nevasta proprietarului i-a pus perdele ţesute cu mâna ei - a frânat brusc, pentru a da prioritate unei băbuţe care traversa pe trecerea de pietoni cu o farfurie de colivă în mâini.

Cum şoferul tocmai fluiera admirativ la pasul elastic al unei studente de pe trotuar, cea de-a doua maşină a şirului, un ca­mion vopsit în verde şi cu o prelată ce­nuşie, n-a mai putut opri la timp. S-a au­zit un scrâşnet puternic şi, într-o clipă, Fi­a­tul, până atunci o maşină din trafic, a de­­venit o maşină buşită zdravăn în spate. Iar traficul, despre care tocmai atunci, la radio, un poliţist de la Circulaţie declara, cu o voce de bas, că se desfăşoară normal, un trafic întrerupt din cauza unui accident.

Din Fiat a descins, trântind portiera, persoana  de la volan. Cealaltă persoană din maşină - o tânără cu pălărie ca-n filme, care şedea pe bancheta din spate - a rămas înăuntru, ceea ce a stârnit între cei care se strânseseră deja să caşte gura unele comentarii.

După cum îşi duce mâi­nile la cap, înconjurând maşina, se înţelege că persoana nu e numai şoferul, dar şi proprietarul maşinii. Din camion a coborât şi şoferul vinovat. După cum se apropie de Fiatul lovit, se vede clar că nu-i proprietarul camionului. Privirile lui mai degrabă curioase decât îngrijorate, faptul că tocmai acum a găsit de cuviinţă să se scarpine în cot trădează fără echivoc că întâmplarea nu-l afectează.

Camionul n-a păţit nimic. N-are nici măcar o zgâ­rie­tu­ră. Ca şofer, va pierde câteva puncte. N-a păstrat Limita Evitării Oricărui Pericol, în limbajul şoferilor, Leop. Ca om, n-are nici o remuşcare. Vinovat e şoferul Fiatului. Dacă belea ochii, ar fi văzut băbuţa mult mai înainte de a ajunge la nici jumătate de metru de ea. În spatele lui se iţeşte, gata s-o ia la fugă, un ins mărunţel, un călător urcat pe parcurs.

Pentru orice eventualitate, şi-a luat cu el, din maşină, săculeţul în care se ghiceşte ceva viu, agitându-se neliniştit. Înainte de a se confrunta cu şoferul camionului în chestiunea Cine e vinovatul?, proprietarul Fiatului îşi ia haina din maşină, cu care prilej spune ceva persoanei ghemuite pe bancheta din spate. Din motive numai de ea ştiute, persoana stă mai departe nepăsătoare la tot ce se întâmplă în jur.

Într-o clipă, locul întâmplării s-a umplut de spectatori gata să comenteze.
S-a oprit mai întâi o doamnă plinuţă, care se întorcea de la piaţă, de unde cumpărase - nu mai încăpea îndoială - raţa, al cărei cioc încerca să răzbată printr-o spărtură a sacoşei din pânză înflorată. Femeie binecrescută, doamna s-a ţinut departe, ocupată de altfel şi cu pasărea, lovită din când în când părinteşte. A venit apoi şi un ins într-o scurtă de catifea, purtând un fular absolut ţipător. Timp de vreun sfert de oră, n-a făcut altceva decât să întrebe ce s-a întâmplat. Cum însă mai toţi nu ştiau mare lucru, ridicând din umeri şi continuând să caşte gura, insul cu fularul plecă în cele din urmă. Se apropie şi o pereche de îndrăgostiţi ţinându-se duios de mână. Văzând că nu pot răzbi în faţă fără a se despărţi, se resemnară şi prinseră să se sărute. În mijlocul aglo­meraţiei, blocând circulaţia pe un sens, scandalul luă amploare.

Proprietarul Fiatului îl întrebă pe celă­lalt de ce în loc să conducă atent, cum ar trebui să procedeze orice şofer corect, se uită aiurea. Şoferul camionului, până atunci vesel, se enervă niţel. Se stăpâni însă şi-l rugă pe celălalt, extrem de po­liticos, să nu-l jignească.
- Ba te jignesc!, replică proprietarul Fiatului, nu ştiu de ce înfuriat la culme, şi, dacă vrei, te bag la puşcărie.

Faţa celui de pe camion se lungi a mirare:
- Zău? Nu mai spune!, făcu el, schiţând un zâmbet batjocoritor. Mă bagi tu pe mine la puşcărie?!, şi, înfigându-se în faţa celuilalt, se arată în întreaga-i statură impresionantă.

Şoferul Fiatului era un tip mărunţel. Pe deasupra, judecând după îmbrăcăminte, un domn. Unul dintre aceia care nu-şi pun mintea cu huidumele. Răzgân­din­du-se să-l mai vâre pe celălalt la puşcărie, des­­făcu larg braţele, luându-i martori pe cei din jur:
- Spuneţi şi voi, îmi face praf maşina şi tot eu sunt vinovat!

Cei din jur ar fi trebui să-i dea dreptate. Numai că ei nu de asta se opriseră. Se opriseră crezând că-i rost de bătaie. Era însă clar că mărunţelul dădea înapoi şi deci n-avea să fie nici măcar o înjurătură de mamă, d-apoi ditamai bătaia. Aşa că nimeni nu-i răspunse mărunţelului.

Iar mărunţelul, simţind că trebuie să se retragă, se urcă în maşină şi o trase pe o stradă laterală. Potolit şi el, cel de pe camion îl urmă. Rămasă cu buza umflată, mulţimea începu să-i fluiere.

din volumul Veselia generală, în curs de apariţie