Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cam pe la mijlocul campaniei electorale, surprins de concentrarea exclusivă pe Traian Băsescu a atacurilor lui Crin Antonescu, avansam ipoteza unei înţelegeri între PSD-ul lui Ion Iliescu şi PNL-ul lui Dinu Patriciu, de susţinere de către PNL a lui Mircea Geoană în turul al II-lea. Era limpede pentru toată lumea că principalul adversar al lui Crin Antonescu pentru turul întâi apărea Mircea Geoană şi nu Traian Băsescu.
Mai spre finele campaniei, Crin Antonescu a lansat câteva atacuri împotriva lui Mircea Geoană. Deşi nu prea erau atacuri, dat fiind că nu se constituiau în dezvăluiri răscolitoare şi mai ales că nu aveau consecvenţă (vezi vizita lui Mircea Geoană la Moscova), mulţi comentatori s-au grăbit să găsească o greşeală în strategia de campanie a candidatului PNL: staff-ul şi-a dat seama prea târziu că adversarul principal al lui Crin Antonescu e Mircea Geoană. Adepţilor acestei ipoteze li s-a răspuns, cum era şi de aşteptat, că, oricât de idiot ar fi staff-ul de campanie al unui candidat precum Crin Antonescu, e greu de crezut că n-a văzut ceea ce văzuse şi nea Gigel de la Sculărie.
Şi anume că luarea lui Mircea Geoană drept ţintă a atacurilor sale i-ar fi adus lui Crin Antonescu intrarea în turul al doilea şi, după opinia mea, victoria în turul al doilea, împotriva lui Traian Băsescu. Însuşi Traian Băsescu ştia asta. De aceea s-a dat peste cap ca în turul al doilea să-l aibă drept adversar pe Mircea Geoană şi nu pe Crin Antonescu. N-avea de unde să ştie - şi asta ar trebui să mire - că liderul PNL era un iepure al lui Mircea Geoană. Că întreaga campanie a lui Crin Antonescu făcea parte dintr-un scenariu bine pus la punct de sforarii din spatele Coaliţiei politico-mediatice Jos Băsescu!
Un scenariu pus în mişcare cu mult înainte de începerea campaniei electorale, de pe vremea când PNL-ul se aliase cu PSD în Comisiile de anchetă parlamentară Ridzi şi Udrea. A fost un prim moment de frăgezire a electoratului liberal pentru concubinajul făţiş din aceste zile.
Au urmat alte şi alte fapte văzute la vremea respectivă drept bizare, deconspirate azi, când Crin Antonescu se ţucă pe toate gardurile cu Mircea Geoană, ca aparţinând unui scenariu bine pus la punct vizând debarcarea lui Traian Băsescu şi înlocuirea lui cu Mircea Geoană, candidatul de fapt al Coaliţiei politico-mediatice. Unul dintre acestea, despre care am scris chiar la vremea respectivă, se referea la conţinutul Moţiunii de cenzură depuse de PNL şi sprijinite de PSD-PC împotriva Guvernului Boc2.
Deşi Moţiunea viza întreaga guvernare PSD-PC-PD-L, textul nu sufla un cuvânt despre PSD-PC. Prin aceasta, PSD a fost eliberat brusc de povara guvernării timp de un an, care povară era aruncată exclusiv pe umerii PD-L. Mult mai important, candidatul Mircea Geoană primea pe neaşteptate un ajutor incomensurabil din partea candidatului Crin Antonescu. E vorba de legitimarea lui Mircea Geoană ca lider al Opoziţiei nu după ruperea Coaliţiei, ci chiar din decembrie 2008. În campanie, guvernarea alături de PD-L, sub oblăduirea lui Traian Băsescu, ar fi adus pagube uriaşe candidatului Mircea Geoană.
Dacă PNL n-ar fi iniţiat Moţiunea de cenzură, dar mai ales, dacă n-a fi scos din text orice referire la PSD, candidatul Mircea Geoană n-ar fi intrat în turul al doilea. Ar fi intrat Crin Antonescu, graţie unei campanii duse de PNL împotriva lui Mircea Geoană pe motiv că s-a lăfăit la Putere timp de un an.
Să nu-şi fi dat seama staff-ul de campanie al candidatului liberal că, prin Moţiunea de cenzură, îl albea pe Mircea Geoană de responsabilitatea unei guvernări dezastruoase? Unii vor fi înclinaţi să răspundă: Da. Eu însă cred că staff-ul liberal îşi dădea seama. De ce a depus Moţiunea de cenzură prin care, scoţând orice referire la PSD, îl legitima ca lider al Opoziţiei pe Mircea Geoană? Pentru că acest moment făcea parte dintr-un scenariu pus la cale cu mult timp în urmă.
După căderea Guvernului Boc2, Crin Antonescu a venit cu o propunere neaşteptată pentru funcţia de premier: Klaus Iohannis. Mircea Geoană a îmbrăţişat-o imediat. Nătângii din presă, care l-au desconsiderat pe liderul PSD, luând în serios eticheta de prostănac, s-au grăbit să vadă în precipitarea lui Mircea Geoană spaima ca nu cumva să i-o ia înainte Crin Antonescu. Nimeni n-a observat că, deşi-l prezenta pe Klaus Iohannis drept păpuşa sa, Crin Antonescu n-a protestat în clipa când a început să se joace cu ea şi Mircea Geoană.
Ba mai mult, Klaus Iohannis, deşi părea fidel lui Crin Antonescu, n-a făcut nici un gest să scape din mânuţele lui Mircea Geoană, teoretic adversarul candidatului liberal la prezidenţiale.
Uluitoarea trecere a lui Crin Antonescu de la ipostaza de adversar al lui Mircea Geoană la cea de concubin electoral pentru turul al doilea nu poate fi explicată decât printr-o înţelegere mai veche între PSD-ul lui Ion Iliescu şi PNL-ul lui Dinu Patriciu în vederea unei guvernări comune post-Băsescu.
Puţini îşi mai amintesc faptul că această guvernare era prevăzută să fie instalată după alegerile din decembrie 2008. Atunci înţelegerea dintre PSD şi PNL a fost dată peste cap de Călin Popescu Tăriceanu, care n-a mai putut fi găsit în noaptea de după anunţarea exit-pollurilor.
Două luni mai târziu, Călin Popescu Tăriceanu era înlocuit, printr-o lovitură de palat pusă la cale de Dinu Patriciu, cu Crin Antonescu.
Să se fi pus încă de pe atunci în mişcare scenariul ieşit la iveală în aceste zile?!
Citește pe Antena3.ro
