Schimbam macazul?

Oficialii de la Bruxelles cred ca avem o sansa de integrare europeana in 2007. Important, acum, e sa vedem ce crede societatea romaneasca. Lucrul cel mai grav ar fi sa punem mainile la spate si sa asteptam.

Mai este putin pana la 6 decembrie. Sarbatoare mare: Sfantul Nicolae. Obiceiul il cunoastem. La noi, an de an, de la Sfantul Nicolae si pana la Sfantul Ion, cateva saptamani bune, se munceste mai putin. E vremea pregatirilor pentru Craciun si Revelion, a petrecerilor, a relaxarii.

De altfel, nu doar intre Sfantul Nicolae si Sfantul Ion, ci zi de zi, traim in doua Romanii: o Romanie care munceste din greu si alta obisnuita sa lucreze in doru’ lelii sau sa nu lucreze deloc; o Romanie care produce, aprovizioneaza piata interna, exporta, plateste impozite si alta care traieste din ajutoare sociale; o Romanie care invata importanta lucrului bine facut si alta care conserva sloganul "Las’ ca merge si asa". Daca am fi avut o singura Romanie, muncitoare si in acelasi timp performanta, am fi putut sa avem astazi una dintre cele mai atractive piete. Plus un nivel de viata cel putin decent.

Desigur, purtam si povara unor mosteniri nefericite, greu de dus in spate. Inainte de 22 decembrie ’89, de dragul ideologiei, a fost sacrificata eficienta economica. Din 1990 incoace, tot din ratiuni ideologice, chiar daca de alta natura, suntem martorii unui efort disperat de intretinere a iluziilor egalitariste si a mitului unei bunastari pe care s-o primim in dar. Ignorand factorii care, pretutindeni in lume, produc bunastarea: productivitatea, eficienta, competitivitatea.

In ’90, multi gandeau ca tara e bogata si ca un singur lucru mai este necesar ca sa traim bine: sa schimbam raportul intre productie si consum. Pe scurt: sa muncim mai putin si sa mancam mai mult. Zis si facut. S-a muncit mai putin. In schimb, consumul a crescut neincetat.

Treptat, pe seama Romaniei muncitoare si a romanilor plecati prin lume, dar si pe seama bancilor, puterea de cumparare a urcat. Am primit ceva mai multi bani, cu ei am cumparat marfuri ceva mai multe si am facut din consum o locomotiva a cresterii economice.

Din nefericire, cea mai mare parte a populatiei a capatat o viziune idilica despre dezvoltarea societatii. S-a nascut dorinta iluzorie de a ajunge repede la un stat al bunastarii pentru toti. Ceva imposibil de realizat inainte de a avea un stat care sa incurajeze si sa stimuleze competitia in munca, libera initiativa si asumarea riscului. Si care sa descurajeze chiulul, delasarea, inselaciunile, incompetenta. Cu alte cuvinte, a prins greu ideea ca, inainte de a ajunge sa traim bine, e nevoie sa muncim bine.

Acum ce facem? Schimbam macazul? Caci asa nu mai merge! Daca romanii nu vor munci mai bine, nu vom face fata presiunilor competitive din Uniunea Europeana. Mai cu seama daca productia nu-si va dobandi sensul real, acela de furnizor de bunuri si servicii pentru consum, de locuri de munca si de bani. Sub imperiul performantei. Al lucrului bine facut.