Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In lumea stiintei nimeni nu se indoieste ca schimbarea climatica (incalzirea globala) are loc si ca ea este potentata (cel putin) de efectul de sera generat de emisiile industriale de gaze, in primul rind bioxidul de carbon. In lumea politicii lucrurile se complica pentru ca marii emitatori de CO2 (SUA, China, India, Rusia) se tem de o reducere a cresterii economice datorita reducerii surselor industriale de energie produsa pe baza de combustibili fosili (carbune, petrol, gaze) si prin aceasta aparitia unor tensiuni sociale deocamdata tinute sub control.
În lumea ştiinţei nimeni nu se îndoieşte că schimbarea climatică (încălzirea globală) are loc şi că ea este potenţată (cel puţin) de efectul de seră generat de emisiile industriale de gaze, în primul rînd bioxidul de carbon. În lumea politicii lucrurile se complică pentru că marii emiţători de CO2 (SUA, China, India, Rusia) se tem de o reducere a creşterii economice datorită reducerii surselor industriale de energie produsă pe bază de combustibili fosili (cărbune, petrol, gaze) şi prin aceasta apariţia unor tensiuni sociale deocamdată ţinute sub control. Recent, la Conferinţa globală de la Bali dedicată stabilirii unei noi strategii pentru reducerea efectelor încălzirii globale după cea convenită la Kyoto şi care se încheie în 2012, s-a produs un fel de miracol. Cînd SUA rămăsese ultima pe poziţia de neacceptare a acordului propus şi nimeni nu mai credea în posibilitatea stabilirii unor ţinte precise pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (mulţi dintre miniştrii participanţi la conferinţă erau deja în drum spre aeroport), reprezentantul statului Papua Noua Guinee s-a adresat reprezentantului american cu cuvintele: "Dacă nu sînteţi în stare să ne conduceţi, daţi-vă la o parte din drumul nostru!". Şi aşa s-a întîmplat. Ministrul american a renunţat să-şi mai exercite dreptul de veto. Astăzi situaţia globală a luat o nouă întorsătură datorită creşterii dramatice a preţului petrolului. Pe de o parte se impune tot mai mult alternativa producerii energiei din surse nepoluante, îndeosebi mori de vînt şi panouri solare. Pe de altă parte se relansează utilizarea cărbunelui, mult mai ieftin, dar şi extrem de poluant. Pe fondul acestor realităţi se conturează tot mai clar nevoia de a păşi în epoca tehnologiei verzi, care înseamnă utilizarea tot mai puternic stimulată – pe piaţă – a producerii de energie din vînt, soare şi apă şi, totodată, conservarea şi extinderea susţinute financiar a suprafeţelor verzi, în primul rînd a pădurilor. Să revenim însă la efectele încălzirii globale pentru ţara noastră. Modelele de simulare matematică a încălzirii globale utilizate azi, care sînt desigur aproximaţii grosiere în stadiul actual, indicau totuşi că undeva în zona paralelei de 45 de grade latitudine nordică s-ar putea naşte un fel de diferenţiere netă, de amplificare a extremelor meteorologice. Astfel, mai la nord de 45 de grade s-ar intensifica furtunile şi ploile abundente în timp ce mai la sud s-ar intensifica seceta cu efecte de deşertificare. Ceea ce se întîmplă în ultima vreme în România pare să respecte acest rezultat teoretic, dar trebuie să fim extrem de precauţi. Nici modele de aproximare şi nici perioada prea scurtă de referinţă nu ne permit să tragem concluzii definitive. Pentru politica românească însă se impun definitiv cîteva concluzii, pentru că ţara noastră ar putea fi o promisiune a lumii verzi:
1. Efortul de modernizare energetică pentru care sînt fonduri şi pe care România oricum trebuie să-l facă, trebuie de pe acum orientat către energiile nepoluante inclusiv la nivelul planurilor de dezvoltare urbană şi respectiv rurală.
2. Revoluţia verde trîmbiţată mincinos de regimul Ceauşescu trebuie însă să devină o realitate palpabilă printr-o politică agricolă care va aduce atît României cît şi agricultorilor români – atît de asupriţi de-a lungul timpului – beneficiile oferite de o lume speriată de spectrul foametei şi împinsă către restabilirea dominaţiei verzi.
3. Lansarea unui vast program de împădurire a terenurilor degradate şi reîmpădurirea zonelor devastate de tăierile sălbatice din ultimii ani pentru care există atît tehnologiile adecvate cît şi fondurile necesare.
4. Întreg sistemul de educaţie şi în fond lumea intelectuală trebuie să propună şi să impună vaste programe pentru înlăturarea mentalităţii care dăinuie în forma "românii iubesc natura, dar îşi bat joc de ea".
Inundaţiile şi seceta nu sînt fatalităţi, sînt doar efecte ale unor fenomene naturale la care de multă vreme nu ne mai adaptăm. Nestăpînite sînt – aceste fenomene –, dar nu pentru că aşa vrea bunul Dumnezeu, ci pentru că aşa vrea muşchii politicii româneşti de mămăligă!
