■ Condamnarea fondatorului Trustului Intact, Dan Voiculescu, încheie o primă etapă a capitalismului postdecembrist. Poate cea mai tulbure şi mai controversată. Sorin Ovidiu Vîntu, Dinu Patriciu, Dan Grigore Adamescu şi Dan Voiculescu au sfârşit toţi în malaxorul judiciar, executaţi ostentativ şi fără drept de apel. Adrian Sârbu nu se simte nici el prea bine, însă ambiţiile sale s-au micşorat simţitor după 1996. Atunci, sunt de părere destui, guvernele se făceau şi desfăceau în studioul PRO TV din Pache Protopopescu. Asistăm, de ceva vreme, la schimbarea liniilor, ca la hochei. Semnalul a fost dat înaintea alegerilor din 2009, când actualul preşedinte i-a identificat pe principalii oligarhi printr-un cuvânt care a făcut carieră şi a prins la mulţime – mogul. Li s-a reproşat că sunt nişte dăunători sociali care sug sângele poporului şi, de aceea, trebuie iute stârpiţi. Nişte făpturi primejdioase în mâna cărora s-a strâns întreaga putere economică, politică şi mediatică. Întâmplător, acesta era şi mesajul explicit al Americii – pericolul concentrării deciziei în doar câteva birouri. După amplasarea scutului de la Deveselu, campaniile anti-moguli s-au intensificat şi s-au derulat cu o rapiditate ameţitoare. Şi, nu-i aşa ?, “unde e voinţa de a condamna există şi probe”. De acum încolo capitalul străin va controla nestânjenit ţara de cobai, cine să i se mai împotrivească ? Stăpânul euroatlantic s-a ajutat şi aici de mâinile curate din justiţie pentru a-şi realiza interesele. La fel ca şi în Italia anilor '90, istoria se repetă mereu, plictisitor, monoton, implacabil... Presa scrisă şi audio-vizuală a devenit doar instrument de propagandă politică şi de manipulare deşănţată a populaţiei. Că nu-i deloc întâmplătoare scoaterea din jocul public a celor cinci “moguli”. Platformele mediatice deţinute de aceştia şi-au schimbat brusc şi radical politica editorială. Sau şi-o vor schimba la fel de repede, timpul ne va lămuri. Bătălia electorală de la toamnă va fi decisă şi de televiziuni, îndeosebi de televiziuni, iată o altă desluşire a înlocuirii liniilor de care vă pomeneam. Ciudat, şi Vîntu, şi Patriciu, şi Voiculescu au arătat către Cotroceni, cum că Uzurpatorul i-ar fi “ciuruit”, mai puţin înspre sistemul care i-a înghiţit pe nemestecate. Toţi s-au ferit să ni-l indice pe adevăratul autor al mazilirii lor. Coteria transnaţională, adică. N-au ştiut, n-au vrut, n-au putut ? Oricum, deznodământul era acelaşi. Gaşca politico-financiară a celor trecuţi uşor de 40 de ani se pregăteşte să ia în proprietate România şi s-o posedeze cum i se va porunci de afară. Ca la hochei, se schimbă liniile...
■ “Digipedia” a difuzat recent un documentar despre îmbogăţiţii României decomunizate – Gigi Becali, Dan Voiculescu, Ioan Niculae, Dinu Patriciu etc. Realizatorul filmului s-a străduit să ne transmită că noii burjui sunt, de fapt, copiii lui Ceauşescu, securiştii de ieri. Prin urmare, păcatul originar al capitalului autohton este de neiertat şi cum să nu-i arunci în puşcărie pe mogulii prăsiţi de regimul trecut ? Pe când capitalul străin n-are prihană, ca şi capitaliştii recenţi, cauţionaţi de moştenitoarea odioasei Securităţi... Şi unii şi alţii, la îmbogăţiţi mă refer, dacă e să o spun pe şleau, sunt bolile unui sistem care nu poate exista altcumva. Din nefericire însă, lupta elefanţilor e o pacoste pentru junglă...
■ Aţi observat că fiecare televiziune se proclamă cu surle şi trâmbiţe deţinătoarea adevărului mediatic ? Doar noi vă informăm corect !, au grijă să ne asigure ele întotdeauna. De fapt, aceeaşi fărâmă de viaţă este prezentată când într-un fel, când în altul de redactorii ştirii, în funcţie de poziţionarea politică a patronatului în slujba căruia lucrează. Iar tu, telespectatorul, alergi ca un zăbăuc de la un post la altul, confuz şi buimac. Comuniştii, mai practici, au identificat sursa asta a răului şi au transformat-o în propagandă oficială a statului. Era îndestul un organ de presă, ce atâta risipă de informaţii, toate !, corecte....
■ În ţara lui Păcală, păcăleala e semnul inteligenţei. Cel care o foloseşte este invidiat şi adulat. E oţ, mă, e jmecher ! se topeşte de admiraţie românul. Şi oţul nu se fereşte, se fuduleşte la ceilalţi cu năzbâtiile sale, să le afle lumea. Nu aşijderea s-a comportat şi Păcălescu din Deal ? L-am păcălit, că ăsta-i rostul fraierului întâlnit în cale, să-i iei în răspăr şi să-ţi baţi joc de el, ha-ha ! Oho, şi cum s-a mai hăhăit urmaşul lui Păcală. De ce să se reţină, totuşi ? Ponta avea o majoritate zdrobitoare, de vreo 70 %. Nebun să fii ca să semnezi un pact cu un învins ! Chiar aşa, cum să nu te strici de râs ? Demult, am stat de vorbă cu un escroc de calibru. Ştiţi ce-mi zicea ? Dom' le, nu mă pot înfrâna, prea sunt fraieri, parcă mă roagă să-i păcălesc, i-aş dezamăgi dacă i-aş ocoli. Poţi să nu-l crezi pe Păcălescu, să nu-i dai dreptate ?