Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iar ceea ce diferenţiază ultimele două mari crize e că cea mai nouă nu-i una de supraproducţie, fiindcă greutatea s-a mutat, prin intermediul relaxării cantitative, pe supraîndatorarea populaţiei.
Dar degeaba-s făcuţi oamenii sclavi cu supraîndatorare, dacă-i ţinut sus preţul activelor şi al materiilor prime. Bogaţii nu-și pot exercita puterea dată de avuţie, pentru că activităţile generatoare de profit vor fi supraevaluate. În ce sens? Cel ce deţine capitalul vrea să cumpere creativitate pentru care plăteşte un preţ de transfer pe relaţia profit - salarii, însă primește un mod de organizare corporatist.
Societatea e astfel construită încât finanţatorul să ia de la angajat creativitate. Dar formele moderne de sclavagism au înlocuit-o cu clişee şi marketing, în contextul în care au standardizat activitatea şi au reprimat competiţia pe fondul globalizării.
Creativitatea e subminată de politic şi ajunge să fie supraevaluată din cauza barierelor fiscale puse. Ca urmare, producătorii de bunuri le fabrică în China comunistă, ceea ce invalidează principiul: Sunt prea sărac să cumpăr un lucru ieftin!
Dar mai important e că ceea ce numim capitalism nu mai stimulează performanţa. Lumea evoluează cu creativitate, libertate şi alocarea capitalurilor pe criterii de piaţă.
Nu modul de organizare trebuie să fie vioara întâi, ci creativitatea. Creativitatea şi libertatea trebuie puse înaintea disciplinei. Principiile, în faţa amenzilor. Nu politicienii şi corporaţiile trebuie să fie stăpânii indivizilor, iar mâna invizibilă a pieţei nu trebuie să fie înlocuită cu cea politizată, ce redistribuie resursele.
O societate de acest fel e una feudală, păstrează privilegiile prin moştenire şi interzice circulaţia elitelor ca urmare a limitării creării clasei de mijloc, ce le alimentează.
Lumea evoluează cu creativitate, libertate şi alocarea capitalurilor pe criterii de piaţă.
