Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De la tribună, aceleași cuvinte prăfuite, aceleași mesaje lipsite de consistență. De fapt, sloganul „tinerii sunt viitorul României” nu mai mișcă pe nimeni, nici măcar pe copiii din clasa pregătitoare. Banala repetare a acestui mesaj a devenit atât de obosită, încât trece fără impact prin urechile celor prezenți.
Președintele Klaus Iohannis, devenit deja notoriu pentru stilul său molcom și repetitiv, nu face decât să adauge plictiselii generale aceleași fraze protocolare despre „importanța educației”. Discursul său, lent și fără nerv, nu doar că obosește poporul român, ci și pe elevii prezenți la aceste festivități, iar cu fiecare cuvânt rostit rar și gândit pe alocuri, ne amintim că promisiunile reformei din educație din perioada mandatului său au rămas suspendate în aer, nerealizate.
După 1989, școala românească a traversat zeci de reforme administrative, unele mai absurde decât altele, fără a reuși să aducă vreodată performanța și bucuria de a învăța în sălile de clasă. În locul performanței, elevii români se confruntă cu un sistem rigid și depășit, care produce mai degrabă analfabeți funcționali decât cetățeni educați. În aceste condiții, politicienii – analfabeți funcționali și ei, în multe cazuri – ajung să fie un simbol al eșecului educațional, politicieni care vorbesc despre reforme, în timp ce realitatea din teren este cu totul alta: infrastructură școlară deplorabilă, cadre didactice prost nemotivate și o lipsă generală de viziune.
În acest decor tragic, educația devine un paravan, iar adevăratele probleme ale sistemului sunt ignorate. Şcolile din mediul rural nu au condiții minime de igienă, profesorii sunt descurajați și prost plătiți, iar programele școlare sunt rigide și neadaptate realităților curente. De fiecare dată când deschiderea anului școlar aduce același festivism superficial, devine clar că nu există o dorință reală de a îmbunătăți acest sector vital al societății.
România are nevoie de o reformă educațională autentică, nu doar de ajustări cosmetice ale sistemului, iar ministrul Educației, Ligia Deca, ar trebui să privească dincolo de festivismul politic ce domină deschiderea fiecărui an școlar și să se concentreze pe ceea ce este esențial: aducerea performanței și a bucuriei de a învăța în sălile de clasă. Nu avem nevoie de alte reforme administrative, ci de un sistem care să sprijine în mod real elevii și profesorii în procesul de învățare.
„Cine ar mai vrea să trăiască când i s-ar spune de mic, în loc de povești, faptul că nu se minte în școală, în biserică, în stat, că intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfințenie, pentru a vedea când murim că a fost o lume de nedreptate, de ură?”, spunea Mihai Eminescu. Această disonanță între promisiuni și realitate este ceea ce face din școala românească un loc al decepției și al oportunismului politic.
Educația din România se află într-o criză profundă, alimentată de retorica politică superficială și de reforme ineficiente. Prima zi de școală, în loc să fie un moment de speranță și de promisiuni îndeplinite, devine o scenă a demagogiei, unde elevii și profesorii sunt spectatori ai unui spectacol repetitiv și lipsit de substanță. Este timpul ca școala românească să fie reformată în profunzime și să devină acel loc de dreptate și adevăr la care visăm cu toții. Altfel, ne vom trezi în fiecare an cu aceleași discursuri anoste, aceeași politică lipsită de viziune și aceleași rezultate dezastruoase.
Adevărata reformă nu va veni din discursuri frumoase, ci din acțiuni concrete și dintr-un angajament autentic de a oferi tinerei generații o educație de calitate. Este imperativ ca autoritățile să depășească faza festivismului și să se concentreze pe implementarea unor schimbări reale, bazate pe nevoile actuale ale elevilor și profesorilor. Politizarea excesivă a educației și perpetuarea unui sistem rigid nu pot decât să îngroape viitorul României într-o criză și mai profundă.
