Scriitori şi impostori

Colcăie Uniunea Scriitorilor de…impostori! Aşa s-ar putea înţelege dacă ar fi să te iei după un articol apărut la începutul acestei săptămâni pe siteul ziarului Adevărul. Nişte ce au grijă să îmbătrânească iute, ca să <înhaţe>, pe lângă pensie, îndemnizaţia la care au dreptul prin lege. Nu numai ei, ci tuturor uniunilor de creaţie ajunşi la vârsta senectuţii. Se pare însă că scriitorii sunt singurii care merită să fie blamaţi public, pentru neruşinarea de a primi la bătrâneţe câteva sute de lei în plus. Ce mare scofală au făcut? Au stat şi ei vreo mie-două de nopţi cu fundul pe scaun, mâzgălind hârtia cu din capul lor! Mulţi au avut , n-au apucat să treacă de 60 de ani, fiind astfel scutiţi de oprobriul public la care sunt, iată, supuşi confraţii lor mai puţin… norocoşi. Poporul are, dacă am înţeles bine, toate motivele să-i deteste pe scriitori! Îndeosebi, pe cei bătrâni, care sunt o povară pentru ţară! Din cauza lor bate România pasul pe loc! Politicienii încearcă s-o tragă înainte, dar nenorociţii de impostori din Uniunea Scriitorilor stau cocoţaţi în cârca ei, împingând-o cu economie cu tot în jos! Unde mai pui că în urma lor nu rămâne, în afară de cărţi, mai nimic !  Mai nimic de care să se bucure copiii şi nepoţii lor, ca, de exemplu, nişte conturi grase în bănci, cum se întâmplă în cazul celor mai mulţi dintre domnii politicieni. Pot fi cărţile pentru oamenii care nu citesc de vreun folos? Nu pot, aşa că zac pline de praf prin librării şi prin biblioteci.

 E bine că ziariştii de la Adevărul i-au luat pe scriitorii impostori la ochi. Ar fi fost însă interesant să înceapă cu ziariştii impostori, care nu sunt mai puţini decât scriitorii. Dar cel mai adesea trec neobservaţi din pricina faptului că există un număr mult mai mare de ziarişti autentici. Tot aşa şi în privinţa scriitorilor. Ceea ce e în avantajul impostorilor, care se pot amesteca liniştiţi printre ei. Aşa a fost dintotdeauna. şi aşa o să fie mereu. Ce ne facem însă cu scriitorii neimpostori, ca să nu spun foarte valoroşi, care aproape mor de foame? Sunt câţiva în această situaţie. Poate că îndemnizaţia mai sus pomenită i-ar scoate cât de cât din impas. Dar n-au ieşit încă la pensie, dacă se poate spune că scriitorii ies vreodată la pensie! Nu se plâng, n-aşteaptă mila nimănui. Nici nu prea au timp pentru asta, tot ce-i preocupă e să dovedească faptul că sunt scriitori, nu impostori. Chiar mari scriitori, aş zice. Iată o bună ocazie pentru  semnatarii articolului care a provocat aceste rânduri să demonstreze că sunt jurnalişti autentici, nu impostori!