Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce au adunat voturi demonizându-se isteric, PD-L şi PSD se pupă în Piaţa Independenţii şi se declară gata să guverneze în armonie, împărţind frăţeşte fotoliile puterii.
Pentru binele ţărişoarei, desigur. S-au mai văzut în politică alianţe bizare, dar parcă niciodată electoratului nu i-au fost risipite mai brutal iluziile cu privire la aleşii săi.
Hapul este mult mai amar pentru susţinătorii PD-L, partid pentru care lupta împotriva balaurului PSD a fost mit fondator şi substitut de doctrină. Acum, balaurul primeşte jumătate de împărăţie chiar din mâna lui Făt-Frumos de la Cotroceni. În mod evident, mulţi alegători nu gustă povestea în această variantă horror. Aşa că spaţiul public a fost invadat de teorii menite să o scuze şi să o justifice. Iată-le pe cele mai mediatizate:
1. “Liberalii sunt de vină!” Aripile reunificate ale fostului FSN au căzut de acord: responsabilitatea morală pentru mariajul lor pervers revine exclusiv PNL-ului. Refuzaţi de aceeaşi prinţesă năzuroasă, Făt-Frumos şi balaurul s-au simţit obligaţi să se căsătorească între ei. Nu se plac, dar aşa îi vor da o lecţie domniţei cu pretenţii prea mari. O arogantă care l-a refuzat pe balaur dintr-un fason ideologic, deşi, în trecut, îi acceptase atenţiile. O sclifosită care şi-a permis să-i ceară lui Făt-Frumos garanţii că, după nuntă, nu o s-o ţină iar în scatoalce, după vechiul lui nărav. Păcatul e al ei! Dacă ar fi acceptat docilă un compromis mai mic, eroii noştri nu ar fi trebuit să facă un compromis mai mare. Ce târfă egoistă!
2. “Electoratul e de vină!” Mezalianţa cu balaurul PSD nu i-a trezit la realitate pe cei mai fanatici dintre susţinătorii PD-L. Dimpotrivă, le-a accentuat delirul. Se jelesc revoltaţi că poporul, leneş şi prost, nu s-a înghesuit să-i ofere lui Făt-Frumos de la Cotroceni majoritatea confortabilă pe care şi-o dorea. Nici nu le trece prin minte că absenteismul uriaş de la urne e semn că foarte puţini români mai cred în basmele politicienilor. Oamenii nu au ieşit la vot din lehamite, nu din indiferenţă.
3. “Nu există altă soluţie!” Apologeţii noii formule de guvernare invocă pragmatismul aritmeticii parlamentare. Cică mariajul împotriva firii nu putea fi evitat, fiindcă altfel nu se încropea zestrea de mandate necesară pentru a conduce Împărăţia. Şi totuşi, Traian Băsescu putea impune, fără prea mari eforturi, un guvern minoritar PD-L-UDMR. Experienţa ultimilor ani a demonstrat că se poate guverna confortabil şi cu o susţinere de numai 20% în Parlament. Ipoteza este respinsă cu indignare pe baza unui alt argument intens abuzat în ultima vreme: contextul economic!
4. “Criza ne obligă!” În vremuri de restrişte, e nevoie de un Executiv puternic, ni se spune. Aşa este. Un guvern puternic este unul coerent, unit, dispus să-şi asume responsabilităţi dificile. Preocupat de rezultate mai mult decât de imagine. Având deopotrivă viziune pe termen lung şi capacitate rapidă de reacţie. Şi, mai ales, trebuie să fie condus de un lider capabil, a cărui autoritate este necontestată de echipă. Or, pe “dragă Stolo” nimeni nu-l bănuieşte că ar fi altceva decât omul de paie al Cotrocenilor. Inevitabil, miniştrii social-democraţi vor gravita către un alt pol de putere. În ciuda zdrobitoarei majorităţi parlamentare, struţo-cămila PSD-PD-L are toate slăbiciunile unui accident genetic. Este un mare mutant schizofren, cu probleme de suflu.
Citește pe Antena3.ro
5. “S-a întâmplat şi la case mai mari!” Insistenţa cu care este invocat “precedentul” Obama-Hillary este hilară. Cei doi fac parte din acelaşi partid, chiar dacă au fost la un moment dat rivali într-o competiţie electorală. În trecut au polemizat, nu s-au înjurat. Ca să putem vorbi de vreo asemănare, noul preşedinte democrat al Statelor Unite ar fi trebuit să-i invite în echipa sa pe neoconservatorii lui Bush, în frunte cu Dick Cheney şi Donald Rumsfeld. În America însă aşa ceva nu se putea întâmpla.
6. “Este voinţa naţiunii!” Bomboana pe colivă: potrivit unui recent sondaj CURS, majoritatea românilor preferă un guvern PSD-PD-L, condus de Stolojan. Şi vor trăi fericiţi până la adânci bătrîneţi...
