Se clatină Republica?

Deodata, Romania si-a adus aminte ca are un Rege. Nu demult, il alungase si-l insultase cu naduf, ca la usa cortului, 'fira-i al naibii, Majestate!'. Il urmarise ca pe un proscris pe autostrada fundaturii beznicioase si nu se lasase pana nu-l urcase cu forta in avion si-l aruncase iarasi in pribegie! Astfel fusese, cica, salvata Republica, iar tarisoara trecuse, chipurile, de o mare primejdie. Destui au suspinat atunci, s-au facut filme si scenarii, s-a fagaduit credinta vesnica alungatului incoronat, insa timpul a asternut uitarea peste rusinoasa intamplare.

Patimile s-au domolit si au schimbat vremurile, iar vremurile au schimbat oamenii intr-atat incat multi fesenisti au devenit monarhisti. Imi este greu sa spun daca de bonton, dintr-un interes politic imediat, sau din aceeasi cauza de care boierii s-au lovit in ceasul impunerii domnitorului nepamantean la Bucuresti. fitiu doar ca eu m-am trezit republican, cum altfel?, intr-o perioada de umanizare a comunismului. Auzisem vag ca inaintea lui Groza avuseseram aici un os domnesc din stirpea nobila a Hohenzollernilor, atat. Cartile de la scoala nu-l prea pomeneau, iar celelalte n-ajunsesera la mine. Circula zvonul ca Alteta Sa ne vanduse rusilor si apoi plecase in Elvetia cu un tren burdusit cu averea natiei, mama lui de tradator!

Tata-mare, taran cu scoala putina, mi-l povestea insa ca pe un erou curajos, si asta ma impingea pe ganduri. Il cunoscuse la Sibiu, catana fiind, iar Regele Mihai le veghease depunerea juramantului. Bunicul ramasese de-a pururi impresionat de tinuta printului mostenitor si de aceea lacrima ori de cate ori ii rostea numele. fii cum sa nu-i suduiasca pe comunisti, ca din pricina lor Romania incapuse pe mana unor mate fripte, unor terchea-berchea? Un potop de injuraturi se rostogolea din gura bunicului, in ochii caruia clipea nostalgia princiara. Nu-l intelegeam neam si d-aia il si contraziceam, reprosandu-i ca in epoca aia, pe care o tot lauda, saracia le umbla fudula pe batatura, desculta si flamanda. Pe cand comunistii il pricopsisera cu incaltari, televizor, frigider, lumina electrica, acord global, atelaj cu boi...

Degeaba, tata-mare o tinea pe-a lui, nu era chip sa-l conving ca monarhii importati din Germania nu-nsemnasera belsug si emancipare pe Dambovita. Din pacate, batranul meu n-a mai apucat sa-si salute Regele reabilitat, s-a prapadit cu focul asta.

'Ce-o cauta hodorogul de la Versoix la noi, dupa 40 de ani? Sa stea la el in canton, sa-si vada de batranete si de tablourile furate!', mi-am zis prin 1990, neplacut surprins de intoarcerea surghiunitului. Nu pricepeam deloc rostul acestei reveniri, intr-un moment numai al nostru, simteam ca ne strica si ne tulbura sarbatoarea libertatii gaurite. fii ce habar avea el de un popor abandonat si abrutizat de lunga-i absenta? M-a clatinat oarecum in simtire privirea umilita si intristata a izgonitului pe scara aeronavei ce-l scotea din aeroport pe usa din dos, dar, in definitiv, gestul era intru vindecarea tarii. Sco­pul scuza mijloacele! Manipularea perversa si agresiva isi atinsese telul, aparatul securisto-politico-media­tic lucrase cu spor. Muscasem din nada intinsa si imi zdreleam, naiv si ignorant, botul de cobai in geamul diversiunii serviciilor secrete. La fel s-a petrecut cu cei mai multi, populatia de cobai mioritici se codea sa iasa din captivitatea cliseelor oficiale si natange.

Usor, usor, Romania si-a recunoscut Regele, a reinvatat sa-l respecte si sa-l iubeasca, induiosata pasamite de discretia si simplitatea tragicului personaj. Adesea, televiziunile neaose difuzau imagini cu un barbat drept si elegant, cu miscari aristocratice, cu figura imobila, inconjurat de co­lin­da­tori sau plimbandu-se pe aleile pala­tului de la Savarsin. Ori alaturi de fa­mi­lia ce nu l-a parasit in clipele de res­triste sau aflat in saloanele regale de aiurea. O farama de normalitate si so­lemnitate intr-o lume de mahalagii si manelisti, de isterie colectiva. In lo­cul urii, simpatia si niscaiva speran­te s-au aprins din nou in vatra vecinicei colonii. Brusc, de cateva luni s-a de­clan­sat un experiment care-l are in centru pe Rege, in rol inca neclar: pa­iata sau papusar? Timid la inceput, in­sistent mai apoi, culminand cu discursul in plenul Parlamentului. Suntem testati subtil sau fatis cu ideea re­galitatii si se asteapta un raspuns din partea norodului. Pe fondul bala­mu­cului creat de o clasa politica ires­pon­sabila, cineva ne ofera alternativa stabilitatii casei regale.

Parlamentarii insisi isi imbraca straiele de nun­ta si se asaza cuminti in banci pentru a-l asculta piosi pe Suveran. De parca ar fi la gimnaziu, in fata dirigintelui, niciunul nu sufla a nesupunere si nu su­so­teste. Urmeaza concerte si spectacole cu invitati straini, de sange albastru, spilcuiti si parfumati, o Romanie altfel. Gloata nu e proasta, a prins diferenta dintre maidanul ba­ses­cian si salonul regal si parca nu s-ar da in laturi de la... Abia acum am des­lusit si atacul presedintelui Basescu la adresa 'fostului Rege', nu-mi explicam defel ce l-a apucat sa se lege deunazi de pasnicul non­a­ge­nar.

Citește pe Antena3.ro

Care sunt fructele și legumele toxice. Numărul celor cu pesticide peste limitele legale s-a dublat față de anul trecut

Cu instinctul sau infailibil, locatarul de la Cotroceni a intuit piesa ce se pune in scena si a reactionat dur. Poate ca l-a iritat si prezenta, din ce in ce mai ostentativa, a printului Charles in Transilvania. Fiindca, chiar asa, ce i-o fi casunat si aluia sa cumpere la gramada cocioabele din Ardeal si sa ne elogieze incremenirea in traditiile salbatice? Auzi, 'Wild Carpathia'!... Cumva or fi hotarat licuricii euro-atlantici sa reinstaureze monarhia pe Dambovita? Ei bine, zguduitoarea intrebare il roade groaznic pe plebeul Traian si zau ca are motive indestulatoare sa se teama pentru jiltu-i republican! De aici si manevra cu unificarea aripilor taraniste, candva loiale monarhului...