Şeful Forţelor Aeriene a fost mitraliat din zbor

În zona "strict secretă" a Armatei, Poliţiei şi serviciilor secrete, gâtul candidaţilor la preamăriri în stat se frânge ca la porumbei. La fel ca la împărtăşania cu "sfânta otrăvire" prin care se reglau conturile între cardinali pentru cine câştiga mitra de papă, câteodată unii comandanţi mor din "necesităţi istorice". Dar până acolo, tocatul mărunt şi frecuşul ridichii reglează urcuşul şi coborâşul în ierarhia puterii supreme. Pârghiile se rup, scripeţii ruginesc, scaunele explodează, iar scopul, evident, scuză mijloacele.

Când dintr-un depozit al Armatei, aflat în pădure, se fură lăzi întregi cu arme, pe un alegător sfios nu-l poate scoate din casă la vot decât un ministru care-i taie şi spânzură pe  impricinaţii care-aveau pe inventar grămada de Kalaşnikoave. Ministrul Mihai Stănişoară a fost grav, şi aspru, şi dur. Le-a arătat el militarilor cine are stiloul avansărilor în mână, acelaşi stilou cu care semnează şi contractele de achiziţie pentru avioane, corvete şi câte şi mai câte blindate. Pe de-o parte, îl poţi înţelege pe ministru că a dat de pământ cu toţi aceia care l-au făcut de ruşine şi l-ai admira că, iată, s-a găsit cineva căruia nu-i tremură izmenele şi-i demn în fotoliul guvernamental. Însă întotdeauna există şi faţete ascunse. După cele întâmplate acum câteva săptămâni la Ministerul Administraţiei şi Internelor, când ne-a fost dat să aflăm că partidele din coaliţie şi-au împărţit posturile tehnice şi şeful Poliţiei a revenit PD-L-ului, iar şeful serviciului secret al "Internelor" – PSD-ului, apare normală şi împărţirea posturilor tehnice la Armată.

Oricum ar fi, generalul Constantin Croitoru, cel demis din funcţia de şef al Forţelor Aeriene, era un candidat serios pentru funcţia de şef al Armatei. În anul 2006, Legea de organizare şi funcţionare a Ministerului Apărării Naţionale a stipulat clar, pentru prima dată după decembrie 1989, că funcţia de şef al Statului Major General se acordă, pentru un mandat de patru ani, unui general care a îndeplinit până atunci o funcţie de şef al unei categorii de forţe armate sau cea de locţiitor al şefului SMG.

Generalul Constantin Croitoru întrunea toate condiţiile, ba mai mult, fusese chiar şi şeful Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, serviciul secret al ministerului. Adică tocmai locul care are în arhiva confiscată de la Securitate urmele "Registrului - jurnal pentru evidenţa reţelei informative a Comandamentului Marinei Militare Constanţa" din anul 1972 şi în care apărea şi numele actualului preşedinte, Traian Băsescu, drept colaborator al Direcţiei a IV-a a Securităţii pe vremea când era elev al Institutului de Marină. Aşadar, generalul Constantin Croitoru, care în cariera sa a condus şi Baza 90 Transport de la Otopeni, exact unitatea pe teritoriul căreia s-a desfăşurat Operaţiunea "Ţigareta 2", a văzut multe la viaţa sa.

De altfel, ministrul Stănişoară a mai făcut mutări surprinzătoare la serviciul secret, şi care au trecut neobservate, când încă scandalul armelor furate nu apruse. Şeful DGIA, generalul Francisc Radici, a fost înlocuit din funcţie şi, chipurile, avansat ca locţiitor al Departamentului pentru Politica de Apărare şi Planificare. Concomitent, fostul procuror general Ilie Botoş s-a mutat la DGIA. În urma scandalului a fost ras şi şeful ramurii contrainformative din DGIA, generalul Ion Ungureanu.

Dacă în acest moment la şefia SMG se află un marinar, logica începută o dată cu pensionarea generalului Mihail Popescu în 2004 spune că la vârful Armatei trebuie să vină un reprezentant al Forţelor Aeriene.  Generalul Mihail Popescu a fost primul şef al Armatei care a promis la învestire că mandatul său nu va fi mai mare de patru ani şi s-a ţinut de cuvânt. Amiralul Gheorghe Marin, actualul şef al Armatei, a intrat în al treilea an de mandat. Mai are puţin.