Semnalul dat de maghiarimea din România

Deşi a negat că ar vrea să spargă UDMR, campania lui Traian Băsescu a vizat victoria PCM la locale împotriva UDMR.

Realizam în numărul anterior o retrospectivă a gesturilor făcute de Traian Băsescu în favoarea UCM, devenită PCM, atît prin denunţarea UDMR ca nemaireprezentînd interesele maghiarimii din România, cît şi prin sprijinul făţiş acordat noii formaţiuni, prin program definită drept alternativă la UDMR.

La 4 decembrie 2007, Traian Băsescu l-a primit în audienţă la Cotroceni pe Laszlo Tökes, liderul informal al UCM, pentru a-l felicita cu prilejul cîştigării unui loc de europarlamentar. Laszlo Tökes îl obţinuse candidînd ca indepedent (PCM nu reuşise să se înscrie la Tribunal) împotriva UDMR. A fost un gest public de sprijinire a UCM nu numai în sine, dar şi prin conţinutul discuţiilor. Astfel, răspunzînd felicitărilor adresate de preşedinte, Laszlo Tökes a mulţumit pentru ajutorul acordat prin declaraţiile anti-UDMR şi a lansat un nou atac la adresa formaţiunii lui Marko Bella. Vorbind de nemulţumirea maghiarilor din Covasna şi Harghita faţă de "oficialii nomenclaturişti maghiari", pastorul a menţionat:
"Acea nemulţumire pe care aţi exprimat-o şi eu am simţit-o".

În zilele de 21 şi 22 februarie 2008, preşedintele a făcut un nou popas în Covasna. Prilej de a reînnoi sprijinul faţă de PCM.

Traian Băsescu ne-a obişnuit cu imprevizibilităţile sale. Susţinerea UCM împotriva UDMR are însă toate temeiurile unei imprevizibilităţi mai aparte. Din 1996, de cînd participă la guvernare, UDMR s-a afirmat ca o formaţiune indispensabilă stabilităţii noastre interne. Sub presiunea cancelariilor europene, liderii UDMR şi-au îmblînzit discursul autonomist. În plus, avînd responsabilitatea guvernării, UDMR s-a dovedit un partener de dialog benefic pentru formaţiunile româneşti. PCM, formaţiune în care s-a transformat UCM, se defineşte printr-un radicalism primejdios. Pretenţiile sale autonomiste sînt periculoase nu numai pentru că PCM vorbeşte în numele minorităţii maghiare din România, ci şi pentru că obligă UDMR la o radicalizare a discursului.

Şeful statului român răspunde  de stabilitatea internă. Or, tocmai şeful statului român a încurajat o formaţiune extremistă în confruntarea cu UDMR.

Deşi a negat că ar vrea să spargă UDMR, campania lui Traian Băsescu a vizat victoria PCM la locale împotriva UDMR. Surprinzător prin faptul că PCM s-a manifestat radical în chestiunea autonomiei, sprijinul dat de Traian Băsescu a fost interpretat ca expresie a resentimentului faţă de UDMR, pentru că aceasta a votat suspendarea sa şi pentru că a rămas la guvernare alături de PNL. Fără a exclude această explicaţie, noi credem că au fost luate în calcul de domnul preşedinte şi alte obiective. Unul ar fi cel de a avea sub control partea radicală a maghiarimii prin gesturile de sprijin. O iluzie, desigur, pentru că astfel de formaţiuni radicale nu se lasă atît de uşor trase pe sfoară.

Un obiectiv mult mai important ar fi cel de a dezbina minoritatea maghiară. Exprimînd poziţiile unor oameni din serviciile secrete, Traian Băsescu se va fi gîndit că ar trebui terminat în fine cu UDMR. Iar cea mai bună formulă s-ar fi dovedit apariţia şi afirmarea unei formaţiuni care să-i ia din voturile minorităţii maghiare. La scrutinul local, comunitatea maghiară a votat însă pentru UDMR. Cum se explică asta?

O ipoteză ar fi cea potrivit căreia Traian Băsescu nu se bucură de simpatie în rîndul maghiarilor din România. Da, dar maghiarii au votat covîrşitor împotriva suspendării la Referendum. În aceste condiţii putem avansa o altă ipoteză, mult mai îngrijorătoare. Maghiarii din România au sesizat în comportamentul lui Traian Băsescu intenţia unui preşedinte al României de a lovi comunitatea maghiară prin dezbinarea între UDMR şi UCM. Conştienţi că UDMR le reprezintă interesele ca minoritate, maghiarii au votat UDMR.

Dînd preşedintelui semnalul că sînt mult mai inteligenţi decît i-a crezut Traian Băsescu în planul apărării intereselor ca minoritate. Dînd astfel şi majorităţii româneşti un semnal că, deşi se crede într-o minoritate maghiară cu sentimente naţionale atrofiate prin admiterea României în UE, maghiarimea din ţara noastră a rămas extrem de atentă la ceea ce-ar putea fi o diversiune împotriva ei.