Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cifra de definiţie a ghinionului pare să le prindă bine celor de la Dinamo şi de la Steaua. Gradatele fotbalului românesc au realizat, după primele cinci etape ale campionatului, câte 13 puncte, puncte cu care s-au cocoţat pe primele două poziţii ale clasamentului. Matematica asta a momentului mângâie frumos orgoliile dinamoviştilor şi ale steliştilor.
Mai ales că grohăiala fudulă de tip Iuliu Mureşan prin care cei de la CFR îşi anunţau, în pauza competiţională, o nouă defilare de voie prin campionat a devenit acum şoaptă strivită sub jumătatea clasamentului. În plus, Urziceniul stă ă se destrame, Vasluiul pare o echipă pedepsită de CV-ul mincinos al cosmopolitului Lopez Caro şi, dintre europenele primei divizii, doar Timişoara pare să mai răspundă unor disperate practici de resuscitare. Ar mai fi Mediaşul şi Oţelul Galaţi, echipe de gospodăreală temeinică, echipe bunişoare la joc. Dar parcă refuzate de elitele momentului, fiindcă vin dintr-o altă civilizaţie. Vin dintr-o lume în care banul nu înseamnă chiar totul.
Momentul bun pentru Dinamo şi Steaua este compus, aşadar, din punctele care încurajează speranţa şi din elemente conjuncturale favorabile. Şi matematica clasamentului, şi conjunctura favorabilă pot argumenta logic o astfel de apreciere. Numai netrebnicii care parazitează fotbalul cu drept de posesie au internat logica în totală nefolosinţă. Ei preferă senzaţiile tari şi mereu neînţelese ale mişcării browniene. În neprevăzut se simt ei bine. Fiindcă poate le iese afacerea chiar şi fără consum de antinevralgice. Aşa stând lucrurile, nu pot aprecia ca pe o stare de bine poziţionarea gradatelor în fruntea clasamentului.
Dimpotrivă, abia aştept să văd cu câtă aleasă măiestrie vor reuşi birjarii de la Dinamo şi de la Steaua să anuleze avantajele startului bun pe care echipele lor l-au înregistrat în acest debut de campionat. Iar dacă am în vedere şi faptul că Dinamo şi Steaua şi-au probat forţele în compania unor subnutriţi ai performanţei, atunci suspiciunile privind durabilitatea stării de bine de la Dinamo şi de la Steaua se înteţesc. Primele semne de zurbageală au apărut. Cristi Borcea, persecutat de subţirimea lotului dinamovist, cam răcit financiar şi destul de febril sentimental, îşi luase scutire de afişare publică. Părea să se fi pitit strategic, până când decontul crizei ar fi scurtcircuitat alte fotolii de prin loja dinamovistă.
Dar dezastrul nu s-a împlinit, şi Borcea simte nevoia de ieşeală. Nici partenerul Gigi Becali nu se simţea prea bine. Luase şi el ceva pastile de surdină pentru a-şi trata convalescenţa post-Piţurcă. Dar gata! După victoria steliştilor de la Vaslui, acolo unde preopinentul Porumboiu a fost pus cu aroganţa pe labe, precauţiile nu se mai justifică. Borcea şi Gigi şi-au luat din nou maidanul la purtare. Pentru că prisosul de fudulie îi apăsa până aproape de insuportabil. Se spune că Borcea şi Gigi Becali trăiesc deja în convingerea că doar ei doi, într-o separare distantă faţă de restul lumii, se vor bate pentru Liga Campionilor. Semn că Dinamo şi Steaua dispun încă de o apreciabilă forţă de autodistrugere.
