Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Romania ar trebui sa se trezeasca la realitate dupa decizia Curtii Constitutionale de invalidare a referendumului organizat pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu. De la badea Ion, din catunul prin care mai trec doar pasarile cerului, si pana la presedintele reconfirmat in functie, Romania are o singura sansa: revenirea din minciuna construita permanent, in realitate. Tot ceea ce traieste poporul roman de mai bine de 22 de ani este rezultatul unei minciuni permanente acoperite de o alta minciuna, mai mare, asa incat denaturarea realitatii a devenit un mod de viata, care a ajuns irespirabil la toate nivelurile societatii. Nimic nu mai este ce parea sa fie, nimic nu mai reprezinta garantia stabilitatii, onestitatii, adevarului. Totul este o confirmare a dezastrului economic, social, cultural, sportiv, moral.
Rezultatul oficial al referendumului, pentru ca doar el conteaza, face parte din spectacolul absurd pe care Romania il ofera lumii, nu doar propriilor locuitori. Din tara modelelor economice, sportive, a elitelor politice si culturale, Romania a devenit sinonimul unui sistem de care daca poti sa profiti, bine, daca nu esti sfatuit sa eviti contactul. Toate astea sunt rezultatul a 22 de ani de administrare dezastruoasa, inconstienta. Referendumul s-a dovedit a fi un dezastru nu atat ca rezultat ci mai ales ca organizare. In fond, totul a fost o confirmare a ceea ce este azi Romania: o tara carpita, la care se adauga cate ceva, la nevoie, niciodata permanent si constient de urmari.
Romania a demonstrat, daca mai era nevoie, ca este bazata pe legi strambe, injuste, care dau mereu castig de cauza celor care se fac vinovati de abuz, asa cum evident este comportamentul presedintelului Traian Basescu. Intr-o tara normala, textul Curtii Constitutionale din 6 iulie 2012, in care se arata ca 'Presedintele Romaniei, prin comportamentul sau politic, si-a asumat public initiativa luarii unor masuri economico-sociale, inainte ca acestea sa fie adoptate de catre Guvern, prin asumarea raspunderii, poate fi retinut ca o incercare de a diminua rolul si atributiile primului ministru', ar fi fost suficient pentru o demisie din functie. Dar Romania nu mai este de multa vreme o tara normala. Intr-un stat cu oameni politici, nu saltimbanci, o declaratie asumata publica devenea religie, dar in Romania nici macar Biserica nu mai este ce trebuie sa fie. Prin urmare, sucirea si rasucirea pana la ridicol a celor mai inalti lideri in stat, interimari sau suspendati, alesi sau numiti, nu face decat sa ofere un exemplu pentru generatiile tinere tot mai dispretuitoare la adresa tarii in care traiesc, tot mai straine de trecut si radacini. Intr-un stat normal, strategii, analistii, comentatorii politici sau economici au un discurs sobru, inteligent, conectat permanent la argumente, insa Romania a pierdut si aici de multa vreme contactul cu realitatea, cat timp mistocareala si discursul abuziv au devenit regula generala.
Romania are nevoie de o trezire generala la realitate, de o asumare a drumului inchis pe care a pornit si de care se izbeste inconstienta, plina de sangele ranilor care par sa nu mai doara, dar care acopera viitorul, obtureaza viziunea si luciditatea liderilor. Insa, in conditiile in care noile generatii de politicieni, de procurori, de analisti, de specialisti etc. promovati clientelar sunt primii care lovesc cu capul in zidul viitorului, este greu de imaginat o alta solutie decat cea a constrangerii, in care regulile vor fi scrise, din pacate, de cei care vor avea tupeul de a se impune dincolo de normele legale, chiar si cele strambe, existente.
