Sfaturi de suflet

Îmi scrie o cititoare: "Nu-mi mai place munca pe care o fac şi pe lângă asta sunt câţiva colegi care îmi sunt imposibili, unul din ei fiind chiar şeful meu!! Mersul la serviciu a devenit un "chin". Văd că nemulţumirea mea privind munca şi viitorul se agravează şi nu ştiu ce aş putea face să devin mai optimistă".

Universul funcţionează după câteva legi clare, total diferite de cele pe care le ştim noi. Una dintre acestea este legea atracţiei. Astfel, pentru tot ce se petrece în viaţa noastră avem responsabilitate completă. Noi suntem cei care hotărâm în fiecare clipă cum anume se vor desfăşura situaţiile, cum vor fi relaţiile cu ceilalţi etc.; noi suntem cei care alegem în general inconştient ce oameni şi ce evenimente vom atrage.

Practic, nu întâmplător există colegi "imposibili" şi un şef aidoma în viaţa ta acum şi situaţii care nu îţi mai plac; toate astea le atragi fiindcă sufletul tău îşi doreşte cu totul altceva, tu refuzi acest loc de muncă, iar respingerea ta atrage respingerea celorlalţi. Pentru că în univers funcţionează şi legea oglindirii perfecte, adică tot ceea ce emitem ni se întoarce. Noi suntem cei care iniţiem procesul întotdeauna. Adică, nu ei te-au respins primii, ci tu pe ei. Noi credem că lucrurile mai întâi se petrec în exterior, apoi le observăm şi emitem o judecată: îmi place sau nu îmi place; dar realitatea în acest univers este că noi suntem cei care avem anumite gânduri (conştiente sau nu), ne comportăm ca atare, apoi viaţa noastră capătă un anumit curs, relaţionăm într-un anume fel (pentru că avem acele gânduri în minte ), culegem rezultatele din afară şi observăm care au fost de fapt seminţele pe care le-am sădit şi ce a crescut din ele.

Tu ai emis un anumit gând negativ despre acest loc de muncă, aceşti colegi, şi ai atras exact ceea ce ai sădit. Legea atracţiei. Asta înseamnă că trebuie să fii responsabilă pentru ceea ce emiţi dacă îţi doreşti alt viitor. Nu te condamna pentru asta însă. În univers nu există legea vinovăţiei. Doar învaţă, fii atentă la gândurile tale şi cum se oglindesc ele în ceilalţi.

Şi pentru că nu ştii cum să procedezi, merită să te gândeşti la motivele care te-au condus către aceste acţiuni. Ai mai trecut prin aşa ceva şi în alte locuri de muncă? Dacă da, e vorba despre un tipar pe care îl ai şi ai nevoie să îl cureţi înainte de a-ţi schimba serviciul, altfel vei cădea în aceeaşi capcană, crezând că e ceva în neregulă cu ceilalţi, nu cu gândurile tale. Ştii ce îţi place să faci cu adevărat în viaţă? Ai spre exemplu un hobby care ar putea deveni activitatea ta preferată, din care să câştigi şi un venit? Asta ar fi munca ideală pentru sufletul tău. Ai uneori probleme în relaţiile cu ceilalţi, în special cu persoanele care înfăţişează autoritatea (cum e şeful tău)? Dacă ţi s-a mai întâmplat asta, probabil are legătură cu relaţia între tine şi părinţii tăi sau cu traume emoţionale nerezolvate din copilărie. Trebuie să fii atentă la tine şi gândurile tale, pentru că ele sunt rădăcina problemelor pe care le proiectezi în exterior.

Nu spun că acei colegi şi şeful nu sunt aşa cum îi descrii; poate că sunt, poate că nu; percepţia fiecăruia vede ceva diferit. Dar acea parte negativă a lor iese la suprafaţă în relaţia cu tine, pentru că tu ai acele răni interioare încă nevindecate. La orice serviciu te-ai duce te vei lovi la un moment dat de aceleaşi situaţii, mai mult sau mai puţin acute, pentru a învăţa lecţiile sufletului tău, care doreşte armonia, nu dezechilirul. Deci ce vreau să spun este că terbuie să lucrezi cu tine pentru a avea alte relaţii cu ceilalţi şi pentru asta, poate câteva vizite la psiholog te vor lămuri asupra proiecţiilor tale inconştiente.

Gândul tău merită şi el analizat; "colegii tăi şi şeful îţi par imposibili"; cine, în viaţa ta, a mai fost atât de imposibil? Relaţia cu ei de cine îţi aminteşte? Acea persoană deţine cheia în subconştientul tău. Relaţia ta cu acea persoană care a generat prima în viaţa ta un astfel de conflict stă la baza relaţiilor cu colegii sau cu şeful tău de azi. Nu ei sunt de vină, ci felul în care îi vezi tu pe ei. Ceva din ei trezeşte în tine o rană. Apoi, gândeşte-te la ceea ce ai spus, că ei "ÎŢI sunt imposibili"; ai zis bine; "îţi sunt", adică e ceva în mintea ta care te face să îi vezi aşa. Cine ai fi tu fără acest gând că ei îţi sunt imposibili? Ştiu că pare dificil, dar gândeşte-te pentru o clipă cine ai fi dacă ai vedea în ei altceva, pozitiv? Reflectează chiar acum. Probabil ai fi o persoană mult mai senină şi calmă. Şi probabil ai realiza că, fără acest gând pe care îl proiectezi pe ei, vine din tine şi nu are legătură cu ei decât parţial, fiindcă te oglindesc. Poate ai înţelege chiar că, dacă nu mai emiţi acel gând, te-ai comporta altfel, IAR EI ŢI-AR RĂSPUNDE DIFERIT.

Optimismul tău s-ar oglindi în ei.
Şi încă ceva, foarte important: când nu ne iubim îndeajuns pe noi înşine, nu îi putem vedea nici pe ceilalţi cu dragoste. Ocupă-te de sufletul tău, împlineşte-i nevoile, iubeşte-te necondiţionat, respectă-te, pune-te pe primul plan mereu şi s-ar putea să ai surpriza ca şi ceilalţi să se comporte pozitiv cu tine şi tu să îi vezi cu alţi ochi.

Alege să mergi la muncă cu gânduri pozitive în minte despre tine şi ceilalţi şi vezi ce se întâmplă. Experimentează măcar pentru o zi, dar cu sinceritate, adică să crezi ceea ce gândeşti. Ce ai putea pierde? S-ar putea să îţi placă foarte mult sau s-ar putea să descoperi cu linişte şi pace în suflet că ai încheiat lecţia pe care o aveai de învăţat aici şi că e timpul să pleci către alt serviciu.

Sufletul tău te va îndruma acolo unde e armonie. Dar asta doar dacă te eliberezi de sub puterea negativă a minţii (ego), care te ţine în iluzia suferinţei. Oamenii se schimbă complet în jur când ne schimbăm şi noi. Iar ei nu sunt prezenţi în viaţa noastră fără un scop; cei care ne răscolesc rănile şi ne aduc aminte de suferinţele dinăuntru sunt cei mai buni învăţători spirituali, fiindcă ne forţează să evoluăm şi să ne învăţăm lecţiile de viaţă.

Pentru un sfat de suflet poţi trimite întrebările tale pe adresa: dumitriudaniela@gmail.com