Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Un animal stie ca este si isi iubeste propria existenta', iata o propozitie care a fost confirmata ca fiind "adevarata' prin testul kinesiologic, dupa cum relateaza David Hawkins, iluminat si cercetator in domeniul constiintei avansate. Testul kinesiologic, o descoperire a cercetatorului J. Diamond, foloseste constiinta si corpul uman pentru a raspunde la intrebari si este catalogat de catre sustinatorii sai ca un instrument al discernamantului. David Hakins spune ca principala problema a mintii umane este aceea ca ea nu poate discerne intre adevar si falsitate, dar nu este acesta si cazul constiintei, care inregistreaza totul, stie totul si raspunde instantaneu oricarei intrebari prin intarirea muschilor corpului, cand raspunsul este "adevarat', respectiv prin slabirea muschilor, cand raspunsul este "fals'. Bratul omenesc intins este folosit pentru testul kinesiologic. Hawkins a testat pe mii de voluntari un numar enorm de afirmatii, substante si notiuni, unele legate de existenta lui Dumnezeu si de felul in care prezenta divina lucreaza in experienta vietii noastre. In fata adevarului, muschii mainii devin puternici. In fata falsitatii muschii slabesc si genereaza slabiciune imediata in corp.
Muschii mainilor a mii de oameni s-au intarit si au confirmat, astfel, aceasta minunata, extraordinara cunoastere legata de viata animalelor; "un animal stie ca este si isi iubeste propria existenta'. Prin acelasi procedeu de testare, care are reguli clare(dincolo de simplitatea pe care v-am expus-o mai sus si, in plus, nu poate fi facuta nici oricand, nici oricum, nici de catre oricine), Hawkins a gasit ca miracolul existentei este o calitate ce depaseste toate celelalte calitati si ne face egali cu tot ce exista. Asadar, existenta este calitatea care ne face egali cu florile, cu caii salbatici, care alerga si exista in orice colt al lumii, cu tigrii, cu mieii, cu gandacii, cainii sau sobolanii, cu iarba, cu pomii, cu pasarile si cu tot ce are viata. Existenta insasi ne face egali cu toate fiintele, iar atunci cand "stim' si noi ca aceste fiinte, pe care le-am catalogat ca fiind inferioare, "stiu ca exista si isi iubesc existenta', se poate sa se trezeasca in interiorul nostru constiinta adevarului. Constienti de adevar, constienti de bucuria existentei pe care o impart cu noi si florile, si caii, si cainii, si pomii, se poate sa nu mai ajungem in punctul in care unii vor sa ucida existenta si bucuria, iar altii sa lupte pentru a o demonstra. Sa ajungem la acel nivel de intelegere si de binecuvantare sufleteasca, ce ne determina sa observam ca mergem in aceeasi directie si suntem prin viata noastra aspecte si forme diferite ale aceleiasi divine existente.
Nu intamplator una dintre marile porunci biblice spune "sa nu ucizi'. Ea nu spune "sa nu ucizi oameni', ci sa nu ucizi, pur si simplu. Poate ca porunca aceasta are la baza revelatia ca tot ce este viu stie ca este si se bucura de propria sa existenta. Simbolul Mielului sau al sacrificiului predestinat, consimtit la nivelul sufletului, este simbolul sacrificiului vietii pentru viata(viata insasi hraneste viata si consimte la acest sacrificiu). Cand ucidem doar de dragul uciderii, din comoditate, din ignoranta, din rautate, din ura sau, cum se intampla adesea, sub pretextul apararii unor idealuri, o facem pentru ca suntem inconstienti de faptul ca existenta este calitatea extraordinara fara de care nimic altceva nu este posibil. Existenta dovedeste continuu ca poate fi prezenta si fara minte, si fara ratiune, si fara intelect, dar niciodata nu poate fi invers. Superioritatea existentei este evidenta, ea nu are nevoie de o testare, fie ea si kinesiologica, dar – cum vedem adeseori, cand vrem sa ucidem caii, cainii, pomii sau florile – aceeasi calitate fantastica a existentei ne aminteste ca suntem liberi sa alegem. Sa ne ascultam mintea, care ne spune ca si cainii, si caii ar trebui omorati sau, dimpotriva, sa ascultam vocea calda a existentei, ascunsa dincolo de ganduri, de rationamente, de ideologii, si justificari rationale, care ne spune ca si animalele stiu ca exista si se bucura de viata. Daca noi, cu totii, am fi constienti de bucuria existentei vietii in toate formele ei, am calca si pe iarba, binecuvantu-i sacrificiul, si ne-am bucura pentru ca mai exista caini vagabonzi si cai salbatici. Sa fim constienti de bucuria de a exista a animalelor; iata ce marunta nevoie am avea pentru ca niciodata sa nu mai gandim ca suntem inderptatiti sa ucidem animalele fara un scop superior si anume acela harazit lor prin existenta insasi si regasit in simbolistica Mielului.
