Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Revenind la pronosticul ultra-sceptic lansat de Traian Băsescu, ar fi, totuși, de luat aminte că emitentul se bazează pe o experiență personală pe care sunt convins că nu a uitat-o prea repede. Să ne amintim că fix acum zece ani, adică prin ianuarie 2014, a circulat intens zvonul că lui Traian Băsescu i s-a rezervat postul de secretar general NATO. Pentru ca, atunci când s-a tras lozul câștigător, să se afle că postul i-a revenit norvegianului Jens Stoltenberg.
I se poate replica Amiralului Dezastrului Național că există o categorică diferență între ce a fost acum 10 ani o și ce este acum. În primul rând, că nu putem face analogii forțate între NATO și Uniunea Europeană. Cu toate acestea, un element comun există și el constă în modul în care marii decidenți își aleg și își susțin oamenii pe care îi consideră a fi cei mai potriviți să le promoveze interesele și proiectele atât în NATO, cât și în UE. Desigur, există mari deosebiri dintre care era raportul de forțe în Uniunea Europeană acum zece ani și care este el în momentul de față Mă refer la faptul că, pe atunci, PPE era pe val, iar euroscepticii și progresiștii încă nu contau atât de mult încât să reprezinte un motiv de îngrijorătoare amenințării. Cu totul altfel stau, astăzi, lucrurile, fiindcă în acest deceniu s-a înregistrat o îngrijorătoare ascensiune a formațiunilor politice extremiste din Occidentul Bătrânului Continent. Formațiuni care, cu siguranță, vor dori să își impună reprezentanții în viitorul Parlament European. Așa încât este de înțeles de ce ideologii și strategii PPE doresc să îl aibă la conducerea Consiliului European pe Klaus Iohannis, persoană care le inspiră încrederea că le poate susține și le poate promova, fără ezitare, viziunea politică. Încredere pe care, volens nolens, o vor împărtăși și formațiunile politice cu care PPE va intra în alianță. În acest fel, existând o reală posibilitate de a contracara și a bloca agresivitatea extremiștilor după ce aceștia se vor regăsi în sistemul instituțional al Uniunii Europene. Devine, așadar, credibilă ipoteza că, într-un anumit fel, la nivelul UE, se va repeta ceea ce am putea să numim ,,modelul România 2000’’. Mă refer la faptul că ,la alegerile prezidențiale din an, când Corneliu Vadim Tudor avea serioase șanse de câștig, formațiuni politice și lideri care, până atunci, se situau pe poziții ireconciliabile, au trecut peste toate barierele și l-au votat pe Ion Iliescu!
Scenariu care- păstrând proporțiile și schimbând ceea ce este de schimbat, sunt reale șanse să se repete și în această vară la Bruxelles și la Strasbourg. ,,Bau-baul’’ fiind Viktor Orban! Iar răul cel mai mic, firește, Klaus Iohannis. Numai că, aici intervine și o altă chestiune sensibilă și anume ce fel de persoană vor dori decidenții PPE să pună în fruntea Consiliului European. Doresc un disciplinat executant, vreau să spun un politruc pus permanent pe pilotul automat sau un om politic în adevăratul sens al cuvântului și care va trece prin filtrul gândirii proprii sarcinile primite? Situație în care numele lui Mario Draghi nu mai are nevoie de recomandări suplimentare. Cât privește opinia că desemnarea lui Klaus Iohannis ca președinte al Consiliului European reprezintă o șansă reală pentru România și nu doar pentru actualul său președinte, șansă pentru care ,,avem un culoar foarte bun’’, dați-mi voie să păstrez anumite rezerve. Nu de alta, dar, atunci când este vorba despre negocieri și decizii cu sau privind România în sistemul Uniunii Europene, termenul ,,culoar’’ ne trimite cu gândul la termenul ,,Spațiul Schengen’’ și la ultra-alambicata istorie a veto-urilor și amânărilor discriminatorii și arbitrare la care țara noastră a fost supusă. Vezi cazul MCV! De aici decurgând și o anumită doză de credibilitate pe care aș înclina să o acord avertismentului lui Traian Băsescu.
Că doar știm bine vorba din bătrâni:,,Cine s-a fript cu ciorbă, suflă și-n iaurt!’’
