Şi la Eurovision ”ne-am văzut” pe noi înşine!

Am urmărit Eurovision-ul și am simțit imediat după prestația lui Cezar presiunea emoțională a unui program existent în subconștientul colectiv, care părea să nu prevestească o evoluție fericită a lucrurilor. Entuziasmul de după preselecție părea că se topește sub acțiunea puternică a unei energii emoționale, ce se ivea în conștiință, împreună cu diferite ganduri critice. Mulțimile care gandesc în aceeași direcție, în același fel, crează programe subconștiente puternice, la fel ca și indivizii, doar că puterea negativă a unei mulțimi poate modifica în cateva minute, dacă nu și în cateva secunde, ceea ce se întamplă în realitate. Liberul arbitru – care se manifestă prin conștiența noastră, prin capacitatea de a aprecia sau a deprecia, prin puterea de a lua partea bună sau pe cea rea – capătă o putere uluitoare atunci cand mulțimile observă sau percep ceva ce se întamplă în lume. De aceea, prestația noastră de la Eurovision a fost mai degrabă o prestație a conștienței colective decat una a lui Cezar, iar asta a făcut ca noi să simțim acele emoții de teamă, de vinovăție, de învinuire, să avem ganduri de autodezapreciere sau de dezapreciere, să ne simțim neandreptățiți sau, dimpotrivă, să proiectăm nedreptatea asupra altora.

Trăirile care dorm în subconștientul colectiv apar la suprafața conștiinței în relația cu evenimente colective și acestea ne fac conștienți de felul în care suntem obișnuiți să gandim. Aseară, ca de fiecare dată la Eurovision, am fi putut identifica cu o precizie destul de exactă criteriile de percepție a valorilor, existentă în conștiința colectivă europeană. E vorba de percepție, nu de valoarea în sine, iar noi, dacă am fi mai atenți la subiectivitatea percepției, am reuși să ieșim de sub povara propriei negativități colective, de sub puterea capcanei ”emoționale” în care picăm de fiecare dată și care ne determină să ne vedem slabi, neputincioși, lipsiți de valoare, incapabili și, mai ales, respinși sau neiubiți ( de ceva vreme ni se pare că nici vecinii nu ne mai iubesc)! Dacă nu ne vedem pe noi înșine astfel, proiectăm aceste percepții de sine asupra altora și vedem  că ”alții” ne devalorizează.

Din acest carusel al propriei negativități mentale putem ieși, dar nu ca pană acum, îndreptand tunurile asupra unui ”vinovat”, eventual asupra lui Cezar sau a ariștilor care au fost la Eurovision în anii trecuți. Avem nevoie să privim cu ochi umani și iubitori către toți concurenții, care s-au străduit și au suportat acolo, nu doar povara propriilor emoții, ci și povara emoțiilor popoarelor care i-au ”trimis”. Dacă am putea să ne punem în locul celui din urmă de pe lista de la Eurovision și ne-am putea imagina măcar pentru o clipă emoția, neliniștea și suferința sa, am simți instantaneu compasiune și apreciere pentru efortul său de a suporta toate acestea. Poate că de aceea a spus Isus că ”cei din urmă vor fi cei dintai”; nu-i important atat să caștigi, cat să participi, căci participarea, în orice acțiune umană, înseamnă ”o experiență emoțională”, în umbra căreia se poate ascunde forța de creștere, de conștiebtizare și de succes.

”Emoția” apărută în relația cu evenimentul fizic, oricat de negativă ar fi ea, este ”experiența” adevărată și către ea avem nevoie să ne îndreptăm atenția, pe ea avem nevoie s-o vindecăm și, pentru că ne indică precis ce anume avem de vindecat în mintea noastră, devine o sursă de creștere și de lumină a unei ființe, ca și a unui întreg popor. Cezar și-a oferit lui însuși această experiență, cum noi am simțit-o pe a noastră. ”Umbra” sau percepția noastră negativă, irațională ni se arată și prin Eurovision. ”Mulțumesc” pentru pierdere și pentru caștig e o atitudine corectă, frumoasă, care ne dezvăluie frumusețea interioară și ne ajută să ne conectăm la înțelepciune și la puterea plină de iubire a Sinelui nostru, în interiorul căruia nu sunt perdanți și caștigători, ci avem doar ”experiențe de autoconștientizare” și înțelegere a acestei minunate existențe umane. Mulțumim, Cezar, mulțumim fiecăruia dintre minunații concurenți de la Eurovision, ați fost cu toții frumoși și la fel de buni, căci prin ochii voștri noi ne-am văzut pe noi înșine!