Şi miniştrii PSD sunt ai lui Traian Băsescu

Despre vizita de lucru a lui Traian Băsescu la Palatul Victoria, cum s-a zis lecţiei de dirigenţie ţinute în direct la tv cu miniştrii Guvernului, s-au spus şi s-au scris multe lucruri. Cea mai des întâlnită apreciere a fost cea potrivit căreia Traian Băsescu şi-a făcut campanie electorală.

Desigur, prin afişarea îngrijorării faţă de starea economiei noastre confruntate cu efectele crizei, preşedintele a ţinut să se arate din nou drept singurul politician din România care se preocupă de problemele serioase ale naţiunii, în timp ce toţi ceilalţi se consumă în politicianisme ieftine. Era nevoie pentru a-şi adânci această imagine, asumată chiar de la debutul lui 2009, de întregul tărăboi cu prezenţa la Guvern şi, mai ales, cu indicaţiile pe cât de preţioase, pe atât de hazlii, date unor miniştri?

O întrebare cu atât mai legitimă cu cât:

1) Domnul preşedinte are la dispoziţie 1.000 de alte posibilităţi de a juca teatrul îngrijorării faţă de starea naţiunii decât prezenţa la şedinţa de Guvern. Dacă ne gândim că discursul ţinut din capul mesei n-are solemnitatea unui mesaj adresat Parlamentului sau cea a unei declaraţii de presă ţinute la Cotroceni, ne dăm seama că Traian Băsescu n-a urmărit doar imaginea de îngrijoratul numărul unu al naţiunii.

2) Excepţie făcând nişte referiri hazardate la optimismul Băncii Naţionale, Traian Băsescu n-a avut o intervenţie despre starea economiei. Domnia-sa a vorbit despre numeroase lucruri fără nici o legătură cu tema şedinţei de Guvern şi, cu atât mai important, cu tema crizei.

Ce-a urmărit Traian Băsescu aterizând la Palatul Victoria pe şest, cu ştiinţa doar a premierului, avertizat de preşedinte că va veni nu de dragul respectării procedurilor, ci pentru a nu-i ocupa scaunul din capul mesei? Răspunsul ni-l dă un fapt aparent minor. La emisiunea Zig-zag de la Antena 3, de duminică, după şedinţa de Guvern, am abordat cu ministrul nostru de Externe, Cristian Diaconescu, problema Agenţiei Europene pentru Reglementarea Energiei. Din câte se ştie, România e angajată într-o serioasă bătălie în cadrul UE, pentru a obţine găzduirea sediului acestei agenţii. Despre bătălia dusă a vorbit Traian Băsescu pe larg la dialogul de la TVR din 9 iunie 2009. Cristian Diaconescu mi-a confirmat că decizia a fost amânată pentru perioada preşedinţiei suedeze a Uniunii. Domnia-sa a arătat că, în această chestiune, Ministerul de Externe colaborează îndeaproape cu preşedintele, care, de altfel, a şi făcut lobby pe unde a putut. S-a înţeles din acest dialog că ministrul de Externe, care urma să meargă a doua zi la reuniunea şefilor diplomaţiei din UE, discutase deja cu Traian Băsescu despre nevoia de a interveni pe lângă unii colegi. La lecţia de dirigenţie de la Guvern, Traian Băsescu i s-a adresat public lui Cristian Diaconescu indicându-i să intervină pe lângă miniştrii de Externe. De ce mai era nevoie să-i spună lui Cristian Diaconescu ce să facă, o dată ce îi spusese şi în particular? Pentru că ministrul de Externe e lider PSD. Acelaşi lucru se poate observa şi în cazul Ecaterinei Andronescu. Domnul preşedinte i-a dat indicaţii în plină şedinţă, dar mai ales în faţa camerelor de vederi, să scoată din programă păpădia. Păpădia n-avea nici o legătură cu măsurile pe care ar trebui să le ia Guvernul pentru a face faţă crizei. Nu de asta i-a dictat Traian Băsescu doamnei ministru lichidarea păpădiei. A făcut-o deoarece Ecaterina Andronescu e ministru din partea PSD. Avem astfel un posibil răspuns la întrebarea: ce a urmărit Traian Băsescu prin vizita de lucru la Palatul Victoria? Să arate că miniştrii PSD, lideri de frunte ai partidului, sunt în subordinea sa şi nu a lui Mircea Geoană care a dibuit această intenţie. Aşa se explică reacţia foarte dură a conducerii PSD. Dincolo de tendinţele autoritariste ale lui Traian Băsescu, trasarea de indicaţii miniştrilor PSD, vârâţi în aceeaşi oală cu miniştrii PD-L, s-a vrut o spectaculoasă demonstraţie că miniştrii PSD joacă în altă echipă decât cea a lui Mircea Geoană. O demonstraţie care i-a reuşit lui Traian Băsescu. Nu numai pentru că nici un ministru PSD nu s-a ridicat să plece, văzându-l pe neanunţatul Traian Băsescu, dar, mai mult, după şedinţă, nici unul nu a protestat. S-a dovedit încă o dată că principala armă a preşedintelui rămâne exploatarea eternului oportunism românesc.