În campania preşedinţială ce abia fu, candidatul Traian Băsescu şi-a croit din atacul contra oligarhilor program electoral. În lipsa altor teme cu cârlig la norod, învingătorul inadecvatului Geoană şi-a asigurat un nou mandat la Cotroceni tocmai din diabolizarea mogulilor cei voraci.
La est de noi, în Ucraina pe veci sovietizată, frumoasa Iulia Timoşenko, imediat după difuzarea exit-poll-urilor din turul întâi, a declarat şi ea că "Majoritatea ucrainenilor au arătat că sunt pregătiţi să voteze împotriva oligarhilor şi a grupurilor infracţionale!". În urmă cu un cincinal, regimurile proaspăt alese în cele două ţări vecine s-au întrupat, măcar discursiv, din revoluţia portocalie.
Valul acela de entuziasm stradal i-a împins în vârful Executivului şi pe Băsescu, şi pe Iuscenko, în aplauzele unui Occident împlinit în interesele-i geostrategice. Anii au trecut şi scenariul se repetă straniu, dar în alt registru şi uşor modificat. În vreme ce românii şi manevrele de culise l-au menţinut la putere pe acelaşi şef de stat, la Kiev s-a dorit o schimbare.
Din urne au ieşit, pentru prelungirile din februarie, doi politicieni cu susţinere moscovită. Îndeosebi blonda "Doamnă de Fier", a cărei orientare pro-rusă nu este contestată de nimeni. Întâmplările recente şi mai vechi din România şi Ucraina, coincidenţa lor izbitoare mă îndreptăţesc să cred că, în partea aceasta de lume, sforarii mondiali îşi economisesc fantezia încropitoare de guverne paraşutate. Un plan zonal e suficient în coloniile dintre Apus şi Răsărit, îşi justifică ei similitudinea urzelilor politice, ce atâta risipă de inteligenţă?
O nelămurire mă înghimpă totuşi. Păi, dacă vânzoleala asta de vorbe antioligarhice este ultima modă propagandistică la Kremlin (că, deh, Iulia este, de voie, de nevoie, în trend cu ţarii putinici încălecaţi pe gazoductul ştirbitor de independenţă!), să însemne că de acolo a primit, identic, replicile demagogice şi slobodul Traian? Să fie reînvestitul nostru omul Maicii Rusia? Că prea s-a jucat de-a adversarul neogoit al acesteia.
Ostentaţia cu care a lovit verbal Molohul ex-sovietic aduce cu bălăcărelile din fotbalul autohton. Căci, înaintea oricărui blat, preşedinţii echipelor înţelese să fraudeze spiritul întrecerii sportive se dedau la ameninţări care mai de care mai belicoase. Iar politica şi fotbalul, aidoma României şi Ucrainei, sunt şi ele gemene siameze. Şi tocmai d-aia mă întreb, în sinergia faptelor trase la indigo, dacă nu ne-am întors, cu preşedinte cu tot, la sânul Imperiului Muscălesc!
n Taman când în tabăra oranj se mai petrecea după victoria discutabilă din decembrie, europarlamentarul Cristian Preda a avut o ciudată revelaţie. Vag şi Severică, uitat mereu în rezerva de cadre ministeriabile. Se făcea, cică, aşa, ca o părere personală, că oligarhi sunt şi-n PD-L, nu numai în PSD. Şi că partidul ce l-a trimis la Bruxelles pe crudul disident e pândit de pericolul mortal al oligarhizării. O binevenită criză de conştiinţă!, s-au repezit destui să salute intervenţia fostului consilier din Deal.
Trezirea la realitate a intelectualilor îmbăsescizaţi!, au conchis alţii, încântaţi de gestul vocal al politologului. Pe naiba, zic eu, atent la nuanţe. Fiindcă impresia mea e că prin gura universitarului Preda a vorbit de fapt... preşedintele Băsescu, neliniştit de forţa crescândă a greilor partidului, şi mă refer aici la Blaga, Berceanu şi Videanu. Păi, cică cei trei i-ar fi spus Marinarului de la obraz că victoria din urmă le aparţine lor, aşa că ar fi cazul s-o lase mai moale cu îmbârligăturile partinice!
Başca zvonurile cu Blaga moţ în Modrogan, în locul moţului Boc. Şi, ca să riposteze într-un fel, Traian l-a "lucrat energetic" pe plăpândul Preda, aflat în exerciţiul funcţiunii în capitala Europei Unite. Gândul traianic, mijlocit aliodoresc, a răzbit până sub fruntea europedelistului, de unde a explodat mediatic exact cum şi-a plănuit Vrăjitorul, că prea se pricepe la "vrăjeală"! Simplă coincidenţă, nu? Haida-de, că doar nu
ne-a slăbit la toţi minţile ezotericul Manolea?
Dar "flacăra" energopurtată nu s-a oprit la asta, Cristian Preda strofocându-se acum să primenească şi partidul, să le taie niţel din aripi ălora trei. Proiect la care s-a înhămat nu singur, ci dimpreună cu neastâmpărata Monica Macovei. Care Monica, după ce a reformat Justiţia de-a ameţit-o de cap, vrea să-i zăpăcească şi pe alde Prigoană şi Gheorghe Ştefan. Pe care-i îmbie, ca o evă de partid, să muşte şi din mărul-siglă, în semn de clarificare doctrinară a adamilor cu trandafir la butonieră...