Sindrofii

Facute ca sa fie facute, sindrofiile de pe malul Dambovitei seamana intre ele, de parca ar fi trase la indigo. Si invitatii sunt cam aceiasi.

Sunt invitat aproape in fiecare zi pe la tot felul de sindrofii. Nu particip la aproape nici una! In primul rand, pentru ca n-am timp si, in al doilea rand, pentru ca la toate aceste intalniri participa aceleasi triste si machiate figuri. Si, nu in ultimul rand, totul, la astfel de sindrofii, mi se pare fals.

De la zambetele organizatorilor, care abia asteapta sa scape de tine si sa plece acasa, pana la mancarea frumos colorata si aranjata, dar la fel de falsa. Cand si cand, fie ca n-am avut ce face, fie din vreo obligatie, am acceptat sa ajung intr-un astfel de loc. Am crezut ca lucrurile se mai schimba o data cu trecerea timpului, ca mai evolueaza. In afara de fitele si "toaletele" participantilor, care sunt aratate ostentativ, nici o schimbare. Cei mai multi dintre invitati joaca acasa pe teren propriu. Ei sunt sufletul, sarea si piperul acestor sindrofii, indiferent de cine este organizatorul. Lipsa de inspiratie a gazdelor in organizarea unor astfel de evenimente e cronica. Lumea vine, mananca, bea si pleaca acasa.

Nimic altceva. Iar mancarea este de obicei la fel. Pentru ca exista acum cateva firme care dau mancare la tot orasul. Facute ca sa fie facute, sindrofiile de pe malul Dambovitei seamana intre ele, de parca ar fi trase la indigo. Asa, dupa cum va spuneam, si invitatii sunt cam aceiasi. Aceleasi discutii savante, aceleasi prajituri cu frisca ranceda din tub, aceleasi silicoane si aceleasi… aere. Avem parte la aceste sindrofii de o reprezentare extraordinara a Romaniei in tot ce are ea mai snob, mai artificial, mai tipator, mai fals si, pana la urma, mai ridicol. Cred ca e mai interesant sa participi la o pomana oarecare din Romania decat la o sindrofie damboviteana. Si, in orice caz, la pomana vei gasi intotdeauna o coliva buna. La asa sindrofii, asa tara…