Singuri in fata tancului

Nu am fost mirat nici o clipa de alianta dintre PSD si PUR. Mi se pare naturala si de asteptat. Nu erau decat doua sigle diferite pentru aceeasi realitate subterana. Astept acum aliantele (care mai devreme sau mai tarziu, treptat sau dintr-o data, se vor face, pot sa dau mutarea in plic!) dintre PSD si Romania Mare, PSD si UDMR, PSD si PL, PSD si PD, PSD si toate celelalte formatiuni si miscari si actiuni posibile si imposibile care exista azi in Romania.

Astept, adica, reconstituirea din cioburi, asemenea cestii din filmul derulat invers, a singurului partid la care a aderat vreodata toata suflarea romaneasca, "fara deosebire de nationalitate": Partidul Comunist Roman. Cu singura deosebire ca in loc de ideologie (praf in ochi si opiu pentru popor ca intotdeauna), forta indestructibila care-l anima astazi este incarligarea mafiotica de interese economice, intr-un cuvant coruptia prezenta pretutindeni, in toate taberele, la toate nivelurile si in toate sufletele. Viata politica de la suprafata nu exprima, cum crede cetateanul ce merge naiv la vot, interesele unor categorii sociale reflectate de cuvinte ca "liberalism", "socialism", "nationalism", "democratie" etc., ci pure si simple interese financiare ce se ciocnesc si se aliaza dupa alte legi decat cele votate in parlament. "Nu se poate face nimic, toti sunt la fel" - e ceea ce aud mereu, de la oameni avizati: bancheri, ziaristi, economisti cu care stau de vorba din cand in cand. "Inaintea alegerilor, toti sunt pregatiti, au contacte si la unii, si la altii. Sunt gata sa se-arunce din mers in tabara care castiga", imi spunea daunazi o ziarista. "Fiecare are pretul lui", imi zicea despre analistii politici altcineva. "Fiecare se duce acolo unde sunt banii". Si-ntr-adevar, analistii pe care eu ii cunosc de-un car de vreme au fost cumparati pe rand. Aud, de asemenea, ca ziarele si televiziunile sunt cumparate, ca justitia e cumparata, ca politia e cumparata. Stati putin, oameni buni, chiar suntem in Chicago in vremea prohibitiei? Sau in vremea prorocului care striga in pustiu: "N-a mai ramas nici un om drept, nici unul, macar?".

Uneori mi se face frica. Ma simt asemenea studentului care statea, singur si firav, in fata tancului din piata Tien-An-Men. Am invatat de la parinti si de la scoala sa fiu un om cinstit. Am invatat acelasi lucru si din carti. Ce parinti i-au crescut pe cei care ne guverneaza? In ce scoala au invatat sa minta si sa-i protejeze pe mafioti si pe securisti? In ce carti scrie ca raul invinge pana la urma? Avem o intreaga clasa politica fara constiinta morala, aceasta este realitatea si din acest motiv suntem, la toate capitolele, pe ultimele locuri in Europa si-n lume. In afara, desigur, de capitolul coruptie, ce exprima putregaiul de care suntem cuprinsi pana la gat. Cu cateva saptamani in urma am fost intr-o comuna prahoveana si-am stat de vorba cu primarul, care castigase primaria, la ultimele alegeri, ca independent. Mi-a spus atunci cu amaraciune, fara sa mi se uite in ochi: "Pentru comuna mea, domnule, credeti-ma si-ntelegeti-ma, mi-am calcat pe constiinta si am intrat in PSD. Ce sa fac? Asa merg lucrurile. Altfel, de unde fonduri? De unde locuri de munca pentru consatenii mei?". Acum satul are primar la fel de "angajat politic" ca mai toti membrii acestui partid.

Din ’90 incoace, votul meu la alegeri a fost intotdeauna negativ. Am stiut bine impotriva cui votez, dar mi-a fost mult mai putin clar pentru cine votez. Situatia aceasta mi se pare profund anormala. Chiar sa nu se fi nascut in Romania un om integru? In care sa pot crede si care sa nu ma minta zilnic in fata? Ba da, din fericire pretutindeni sunt mai multi oameni cinstiti decat ticalosi, dar ii gasesti la muncile de jos, modesti si tacuti, striviti de cavalcada celor ce ar calca si pe cadavre ca sa ajunga in varf si sa ne conduca mai departe pe cele mai inalte culmi de progres si civilizatie. Intr-o tara bizantina ca a noastra sunt foarte mici sanse ca un om cinstit sa ajunga politician, pentru ca politica e, traditional la noi, campul in care se infrunta si se impaca personalitatile accentuate, "fonfii si flecarii, gagautii si gusatii" despre care scria, cu peste o suta de ani in urma, Eminescu. "Toti sunt la fel, toti sunt marionete manuite de grupuri de interese legate de fosta Securitate", imi spunea ziarista despre care vorbeam. "Important e sa-i mai rotim din cand in cand, sa nu prinda radacini prea adanci."