Sipetul

Nu statusem niciodata fata in fata cu cazinoul din Constanta. Nici in vremurile mai bune, nici dupa ce batranul a fost parasit. Il admirasem doar in vederi de demult sau in fotografii din zilele noastre. Caci da foarte bine in poze! Asa cu geamuri sparte si pereti jupuiti, cu oglinzi ciobite si terase macinate de rugina, si-a pastrat maretia. Sta semet acolo si asteapta sa vina vapoarele cu cei bogati sau cei imbogatiti dintr-o calatorie pe mare, sa vina veseli si plin de bani. Sa plece saraci si blestemand... Poate ca un blestem din acesta a cazut si asupra cazinoului si de aceea...

Cazinoul se poate vizita. La liber. Si este vizitat. Intr-o ora, cat m-am invartit printre oglinzi, scari monumentale, vitralii (mi-a placut sa cred ca sunt cele originale), dar si usi cu autocolant pe geam, in timp ce am admirat zborul porumbeilor, care si-au creat propria lume in sala de spectacole si cuib in marele candelabru, prin cazinou s-au invartit, ca si mine, trei grupuri de straini. Zeci de straini.

Cand vede multa lume, cazinoul tresalta. E doar o parere. Dar speranta exista. E ca o bijuterie veche. Trebuie doar sa fie scoasa din sipet.