Smiorcaiala ca act de guvernare

Cele mai multe masuri luate de noua Putere au fost denuntate ca imperfecte nu de catre Opozitie, ci chiar de catre actuala Putere.

Cotidianul 7 plus, condus de un jurnalist prea discret pentru talentul sau (l-am numit pe Gheorghe Voicu), a avut inspiratia unei panorame a reactiilor presei la decizia lui Calin Popescu Tariceanu de a nu mai declansa anticipate. Am folosit dinadins sintagma, de a nu mai declansa anticipate, si nu de a demisiona, deoarece galagia damboviteana n-a provenit din renuntarea la demisie, ci din renuntarea la demisie gandita ca detonatoare a anticipatelor.

Concluzia intreprinderii initiate de 7 plus o da chiar titlul articolului: Tariceanu, linsat mediatic.

Intr-adevar, fie si la o simpla privire, surprinde violenta cu care a fost atacat premierul. De la cazul Ion Iliescu, din iunie a acestui an, nici un om politic mai acatarii n-a mai fost calcat atat de constiincios cu senilele blindatelor tipografice precum Calin Popescu Tariceanu. De regula, premierul nu raspunde injuraturilor, dovedind, prin asta, un calm salutar intr-o lume politica autohtona iute la manie. Asta explica, poate, placerea orgasmatica cu care barbatii rasi pe la subtiori din media s-au napustit sa-i dea suturi in testicule si femeile cu barba sa-l zgarie cu unghiile lor descojite.

In acest balamuc de lume descumpanita, au fost rare vocile lucide. Una dintre acestea a fost cea a lui Petre Mihai Bacanu. Intr-un editorial din Romania libera, directorul fondator facea o observatie extrem de interesanta:

"In tevatura cu decizia CC - n-am prea avut timp sa constatam ca, de fapt, au trecut legile proprietatii, care sunt fundamentale".

Petre Mihai Bacanu nu merge mai departe. In ansamblul interventiei sale, chestia cu Legile proprietatii e doar o paranteza. Daca si-ar fi propus altceva decat a dezbate chestiunea proprietatii din perspectiva exigentelor UE, putem presupune ca editorialul ar fi avansat o alta formula. In tevatura cu decizia Curtii Constitutionale, n-am prea avut timp sa constatam ca, de fapt, au trecut nu numai legile proprietatii, dar si legile Justitiei. Concentrarea intregii prese pe decizia Curtii Constitutionale, concentrare vadit partinitoare, deoarece a avut drept talc ascuns dovedirea naturii PSD-iste a acestei instante supreme in statul nostru de drept, a dus la un paradox tipic dambovitean: infatisarea unei victorii a Guvernului drept infrangere catastrofala de catre Guvernul insusi.

Sa ne explicam.
Pentru a promova legile proprietatii si ale Justitiei, Guvernul a apelat la formula asumarii raspunderii. Dupa opinia noastra, o formula situata la limita Constitutiei. Practicata si de PSD, smecheria de a tranti intr-un pachet mai multe legi, de a le pune un titlu frumos, ca un snur aurit la o cutie cu prezervative folosite, si de a santaja cu el majoritatea nu e prea fericita intr-un stat de drept, bazat pe suprematia dezbaterii parlamentare. Uitand ca si el a folosit-o cu brio, PSD a depus o contestatie la Curtea Constitutionala, acuzand caracterul neconstitutional al asumarii raspunderii pentru un Colet de Legi. Curtea Constitutionala a respins aceasta obiectie, invocand faptul ca, in 2004, cand PSD a apelat la formula Pachetului, o sesizare a PRM a avut aceeasi soarta.

Esenta raporturilor Guvern-Curte Constitutionala e data de respingerea obiectiei PSD privind asumarea raspunderii, si nu de trimiterea spre reexaminare a patru articole din intregul Pachet cu legile proprietatii si legile Justitiei. Curtea Constitutionala avea suficiente temeiuri legale pentru a respinge intregul Colet de Legi, trecut de Guvern prin Parlament printr-o procedura contrara statului de drept. N-a facut-o. Dovedind prin asta ca n-a dobandit inca o deplina independenta fata de Puterea politica. In atari conditii, putem considera decizia Curtii Constitutionale ca o victorie uriasa a Guvernului. Si cu toate acestea, in loc sa sarbatoreasca victoria, Guvernul, Presedintia, manelistii Puterii au receptat momentul drept un dezastru mai mare decat cel al inundatiilor.
Mai, sa fie?

E ca si cum cineva care a scapat cu viata dintr-o catastrofa aviatica de proportii ar fi bocit, de neamuri, pentru ca s-a zgariat nitel.

Cum de s-a ajuns ca opiniei publice sa i se infatiseze o victorie drept un esec? Prin concentrarea atentiei, nu pe acceptarea pachetului de legi, ci pe respingerea a doar patru articole. Din punct de vedere logic, prin aducerea in prim-plan a unei note secundare si impingerea in plan secund a esentei. Ciudatenie avandu-si radacinile in abordarea diferita a deciziei Curtii de catre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu.

Sosind din Grecia in seara lui 6 iulie 2005, premierul a declarat ca decizia Curtii Constitutionale e, in ultima instanta, favorabila Guvernului, deoarece ansamblul de legi a trecut. Traian Basescu a avansat insa un alt punct de vedere. Comunicatul de la Cotroceni, rod, probabil, al uneia dintre faimoasele depresii prezidentiale, s-a straduit sa infatiseze momentul drept o catastrofa pentru Guvern, pentru intreaga Putere. Pe loc si iesind din pe loc repaus, soldateii de plumb din PD s-au pus in miscare. Decizia Curtii Constitutionale a fost contestata violent in chestiunea celor patru articole. Pozitia partidului prezidential a fost impartasita si de Monica Macovei, unul dintre artizanii crizei politice artificiale prin care a trecut Romania in ultimele zile. Provenind din asa-zisa societate civila, Monica Macovei n-are nici una dintre calitatile cerute unui om politic adevarat in Romania lui 2005. De cand a venit in fruntea Justitiei, domnia-sa n-a facut altceva decat sa provoace criza dupa criza. Varianta cu fusta a lui Traian Basescu, Monica Macovei a adus in actuala Coalitie de guvernare talibanismul isteric al unei aripi a CDR din regimul Constantinescu. Un demnitar cu adevarat responsabil de mersul lucrurilor in domeniul sau ar fi acceptat decizia Curtii Constitutionale (o obliga si ipostaza de reprezentant al Justitiei) si sa purceada de indata la transpunerea in practica a legilor. Marea problema a Romaniei in tranzitie e data intai si-ntai de implementarea Reformei, si nu de absenta legilor privind Reforma. A sesizat asta - si nu o data - si Uniunea Europeana, care ne-a atras atentia asupra diferentei dintre masurile frumoase de pe hartie si transpunerea lor dificila in viata. Concretizarea legilor din pachet cerea si cere o concentrare uriasa. In acelasi timp, ar fi fost normal ca Monica Macovei sa purceada si la o popularizare a noilor masuri. Cramponandu-se de decizia privind cele patru articole, ministrul Justitiei a facut sa se piarda peste doua saptamani dintr-un timp extrem de pretios.

Din motive care ne scapa, Calin Popescu Tariceanu s-a razgandit a doua zi, 7 iulie. Domnia-sa - si PNL l-a urmat - a imbratisat punctul de vedere al esecului suferit de Guvern.

Si astfel, timp de doua saptamani, romanii au fost supusi unui bombardament mediatic menit a-i convinge ca Alianta a suferit o infrangere de proportii.

De regula, Opozitia e cea care se straduie sa prezinte actele Puterii drept esecuri rasunatoare. In cazul pachetului de legi ale proprietatii si ale Justitiei, lucrurile s-au inversat. Opozitia a tacut, iar Puterea s-a napustit sa-si popularizeze dezastrul suferit!

Nu e o noutate. E o practica definitorie a actualei Puteri. O practica bizara, care explica, intr-un fel, caderea in sondaje. Sub influenta hotaratoare a lui Traian Basescu, de cum s-a instalat, in decembrie 2004, actuala Putere s-a straduit din plin sa demonstreze ca nu poate sa faca nimic. Realizarea Coalitiei de guvernare a fost o victorie insemnata prin ruperea PUR si UDMR de PSD. Traian Basescu si PD n-au precupetit nici un argument pentru a demonstra ca alcatuirea Coalitiei a fost un esec. Pentru ca asta e semnificatia insistentei pe teza solutiei imorale numite PUR si, mai ales, pe necesitatea anticipatelor cu orice pret.

In cele 7 luni de administrare a tarii, Coalitia a avut si multe succese. Au trecut prin Parlament legi importante, au fost pusi noi oameni in fruntea multor sectoare, s-a renuntat la finantarea presei din bani publici, s-a improspatat atmosfera morala din institutiile statului de drept.

Cum au fost ele prezentate opiniei publice? Ca niste esecuri sau, cel mult, ca niste succese marunte. Motivul invocat? Alianta n-are o majoritate confortabila in Parlament. Daca ar avea, s-ar putea vorbi, intr-adevar, de veritabile succese. De aici un paradox. Cele mai multe masuri luate de noua Putere au fost denuntate ca imperfecte nu de catre Opozitie, ci chiar de catre actuala Putere. Sub semnul obsesiei bolnavicioase a lui Traian Basescu de a provoca anticipate, intreg efortul actualei Puteri s-a concentrat si se concentreaza pe dovedirea tezei ca Alianta D.A. nu poate face nimic pana nu i se va da, prin scrutin inainte de termen, majoritatea confortabila in Parlament.

Tragica experienta a regimului CDR ne-a aratat ca electoratul cere Puterii figuratie de Putere adevarata. Figuratia de slabiciune, de forta care trebuie sa fie compatimita a fost un truc electoral eficient cata vreme Alianta a fost in Opozitie. Acum insa, cand se afla la putere, propriul electorat asteapta de la ea figuratie de forta care stapaneste lucrurile, care reuseste sa faca tot ceea ce isi propune, care-si impune vointa, si nu figuratia de forta slabanoaga, incapabila sa obtina pana si un minim succes. Puterea e totdeauna apreciata pentru ceea ce face, pentru imaginea de autoritate, de stapanire a proceselor, si nu pentru permanenta smiorcaiala, pentru permanentul bocit ca nu se poate face nimic.

E o lectie pe care Alianta D.A. pare sa n-o fi invatat nici macar acum, dupa ce a provocat si intretinut o criza pe cat de artificiala, pe atat de paguboasa. O dovedeste in chip zdrobitor agitatia unei grupari din PNL de a-l da jos pe Calin Popescu Tariceanu, pentru a-l aduce la sefia partidului si a Guvernului pe Theodor Stolojan, mortul care invie de fiecare data cand Traian Basescu il intoarce cu cheita!