Snobismul, scos la tablă

Şcolile şi liceele nu mai sunt de mult instituţiile acelea în care învăţai atâtea lucruri fascinante, menite să te ajute în viaţă şi în cariera pe care vrei să o urmezi. Sunt închipuite podiumuri de modă ori, mai rău, platouri de filmare. Şi nimeni nu-şi pune semne de întrebare...

Marin Preda spunea, într-o superbă operă de-a sa, că "nu poţi da timpul înapoi, aşa cum nu poţi întoarce un râu al cărui curs ţi-a convenit un timp, dar pe urmă el a cotit pe unde nu vrei tu". Pornind de la această idee, mi-am amintit de anii petrecuţi în liceu. Cu toţii am trecut (sau unii poate încă mai trec) prin frumoasa perioadă a liceului. Acea perioadă care trece, deşi nu eram conştienţi.

Destui sunt cei care îşi doreau să plece rapid de la ore, şi nu ca să ajungă la bibliotecă. Destui sunt cei care îşi doreau să devină majori, ca, mai întâi, să-şi procure permisul de conducere şi o maşină adevărată, nu o bicicletă, iar apoi să scape de examene şi să termine triumfători liceul. Asta îşi doreau cât timp erau în bănci şi nu aveau griji ori facturi de plătit. Acum, unii şi-ar dori să dea timpul înapoi.

Cui nu îi este de dor de vremurile când se copiau temele în pauză, când se făceau glumele cu pastă de dinţi pe clanţă ori în pantofi, în excursiile ieftine, când se pretindeau subite dureri de cap taman în zilele în care aveam teste de dat? Sau când se împărţea cu clasa pachetul făcut cu conştiinciozitate de părinţii unui coleg...? Amintiri...

Atunci, lucrurile erau simple, elevii erau mai decenţi, mai sănătoşi, mai copţi la minte. Îşi respectau mult profesorii. Acum, ei îşi mituiesc dascălii, îi dispreţuiesc, îi lovesc. Nu le pasă că sunt suflete amărâte care îşi aştern pe tablă toată priceperea lor pe un salariu insignifiant, egal, în mare parte, cu alocaţia pe un an a unui elev. În două decenii trecute de la Revoluţia din '89, ascensiunea liceenilor a luat-o "puţin" pe arătură.

Adolescenţii rebeli din prezent au alte obiceiuri, ţinute. E greu să deosebeşti ţinuta unui tânăr care merge în club, la agăţat, de a unuia care se îndreaptă şovăielnic spre şcoala în care învaţă, dacă vrea, multe lucruri minunate. Unii nu se mai concentrează pe învăţătură, ci îşi "reglează" atenţia către modă. La prima vedere, se vede că sunt trendy dacă sunt îmbrăcaţi kitschos, cu diamante şi accesorii sclipitoare.

Nu sunt "şmecheri" dacă au ţinute decente, dacă vin cu tramvaiul (în loc să îi aducă un iubit burtos şi chelios cu o maşină scumpă, luată la mâna a doua ori furată), dacă tocmai au câştigat o olimpiadă. Acum, fetele îşi maschează puritatea ore în şir, îşi azvârlă pe chipul plin de erupţii acneice specifice vârstei centimetri groşi de fond de ten, fard şi pudră. Nu contează că nu e sănătos. Aşa au văzut ele la mami şi la domnişoarele de pe scenă (alegeţi dumneavoastră care scenă). Iar băieţii, în ale căror trupuri hormonii sunt la olimpiadă, îşi pun cercei în urechi şi nu numai.

În pauze nu mai copiază teme, ci dau pe gât cafele. Pentru că aşa fac toţi. Şi lângă cafea, parcă, ar merge vârâtă între buze şi o ţigară. Sandvişurile de acasă nu mai dau bine pe galbenul orbitor al dinţilor. Tot în pauze fac şi filme erotice în baia liceului, a căror înregistrare se potriveşte mănuşă cu noul material de pe blogurile lor personale. Se întrec în înjurături, în bătăi. Cel mai popular e cel mai tare, cel mai cool.

De ce? Cât timp o să-şi mai urmeze elevii propriile reguli? De pildă, elevul nu chiuleşte, e nevoie de el în altă parte, elevul nu fumează, el îşi căleşte plămânii, ori elevul iubeşte şcoala, dar în timpul vacanţei. Cine ar trebui să scoată snobismul la tablă?!?