Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Adevărat om de cultură și om de mare curaj și demnitate care a refuzat să dea curs măsurii. În acest sens, Dan Constantin citează și replica pe care Mircea Rusu a dat-o, într-o emisiune la Antena 3, scornitorilor și susținătorilor epurării: „Ce vină au Gogol, Cehov și Gorki pentru declanșarea războiului dintre Rusia și Ucraina?’’
Întrebare căreia, bineînțeles, cei vizați nu i-au dat răspuns. Și nici nu îi vor da, deoarece clișeele ideologice cu care aceștia operează reduc dialogul la o suită de monologuri paralele. Clișee care, după cum se știe, circulă și fac ravagii mai ales sub faldurile neo-progresismului, intolerantă ideologie care a ordonat de pildă, punerea la index a lui William Shakespeare pe care îl acuză că este „un susținător al supremației albe și al colonialismului’’. Din păcate, acesta nu este singurul exemplu de cenzură, de intoleranță ideologică, cenzură impusă nu numai de către cerberii neo-progresismului, care survine la mai mult de cinci decenii de când, în urma reformelor inițiate la Conciliul Vatican II, suveranul pontif Paul al VI-lea a anulat Indexul papal al operelor interzise și al autorilor prohibiți. Mă refer, ca să spunem lucrurilor pe nume, la această formă de cenzură care tinde să se reinstaureze la peste treizeci și doi de ani de la căderea regimului partidului-stat și al ideologiei unice. Regim politic în care cultura și arta au fost supuse cenzurii politico-ideologice chiar și după desființarea așa-numitei Direcții a Presei și Tipăriturilor de pe lângă Consiliul de Miniștri. Adică autocenzurii! Situație în care ne confruntăm cu un flagrant paradox creat prin faptul că, deși mulți dintre ei se declară anti-marxiști jurați, ideologii și strategii unor asemenea canoane ideologice, operează exact conform devizei dogmatismului lui Lenin și Stalin: „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!”
Revenind la întrebarea domnului Mircea Rusu, este clar pentru orice om cu mintea întreagă că singura vină a celor trei clasici ai literaturii ruse și universale (și, foarte probabil, nu numai a lor!) este… că sunt ruși! Ceea ce, în halucinantele sofisme pe care le construiesc cenzorii zilei, înseamnă, neapărat, că trebuie să fie condamnați în solidar cu Vladimir Putin. Raționament reducționist, de o vădită rea credință pe care l-a configurat și l-a brevetat, cu șapte decenii în urmă, o carte-etalon a dogmatismului politico-ideologic din vremea Războiului Rece. Mă refer la cartea lui Georg Lukacs „Distrugerea rațiunii’’, apărută în anul 1954, al cărei subtitlu spune totul despre spiritul și litera tezismului său: „drumul iraționalismului german de la Schelling la Hitler”. De unde rezultă, fără drept de apel, că, timp de un veac și jumătate, filosofia germană nu a făcut decât să pregătească apariția nazismului! Excepție făcând, firește, Marx, Engels și discipolii lor…
Fapt semnificativ, în perioada de relativă deschidere politică, ideologică și culturală care a urmat denunțării-mai degrabă formale- a „cultului personalității și urmărilor sale”, această carte a fost, ea însăși, trecută a index și lipsește, nu o dată, din inventarul operei lui Georg Lukacs. Ceea ce, din păcate, nu însemnă și că rudimentara ei abordare a fost abolită definitiv și irevocabil. Așa încât dacă, în 1954, pentru Georg Lukacs idealismul tipic al filosofiei germane a culminat prin Hitler și prin nazism, iată că, mai nou, vedem că în anumite abordări în vogă în diverse state de la care știam că putem lua lecții de democrație și de liberă cugetare Gogol, Cehov sau Gorki (și, desigur, nu numai ei) se fac vinovați că l-au precedat- fie și numai cronologic- pe Vladimir Putin. Dacă nu chiar că au inspirat sau măcar au tolerat invadarea Ucrainei și atrocitățile de neiertat cu care aceasta se soldează! Ieri a fost rândul lui Gogol, al lui Cehov și al lui Gorki să se afle pe lista neagră a intoleranților care , sub perfidul pretext al solidarității cu ucrainenii atât de cumplit și de nedrept loviți, caută, de fapt, să instaureze o nouă formă de cenzură, ale cărei foarte îngrijorătoare simptome au fost devoalate și în comentariul lui Dan Constantin apărut în coloanele „jurnalului’’. A fost rândul lor, dar teamă îmi este că lista rămâne deschisă. Avem un precedent creat prin bizara idee de a marca filmele românești realizate în perioada generic numită ,comunism’’, așa că să nu ne fie de mare mirare de o altă gogomănie și mai și…
Nu pot, desigur, să garantez că dogmatica viziune a lui Georg Lukacs le este cunoscută și aparatnicilor pseudo-culturali care au dat funestul ordin căruia Mircea Rusu, directorul primei scene a țării, i-a răspuns printr-un un categoric NU! Pot și trebuie, însă, să atrag atenția asupra foarte periculoasei recrudescențe a acelui fenomen pe care, cu ani în urmă, Marin Preda l-a analizat într-o antologică abordare și l-a denumit „spiritul primar agresiv’’.
Citește pe Antena3.ro
