Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cand m-am decis sa merg la "Drept', visam sa ajung procuror. Asta se intampla demult, prin 1983. Examenul de admitere era necrutator, cu vreo 25 de candidati pe loc. In Romania acelor ani a fi student insemna aproape totul. Iti arvuneai un viitor datator de sperante si un statut aparte, nu ca azi. Pai, acum diplomele se cumpara la taraba, dar nu-ti folosesc la nimic. Un negot cu niscaiva amagiri si o mare inselatorie, intretinute de statul capitalist lipsit de scrupule. Pe atunci, vedetele oraselor de provincie, vara de vara, erau tinerii primiti in amfiteatrele universitare, nicidecum beizadelele depravarii si interlopii prasiti de sminteala vremurilor actuale.
Ei bine, alegerea mea nu tinuse seama de atentionarea ca "Dreptul este o idiotenie. Nu vreau sa am o meserie care sa complice viata altor oameni'. De fapt, vorbele astea, puse de scriitorul Arturo Uslar-Pietri in gura unui personaj de roman, nici nu le aflasem. Ma iluzionam insa ca procurorul simplifica viata semenilor sai si o igienizeaza, o repune in matca legilor ei naturale. In definitiv, acolo unde relatiile sociale, recunoscute si consfintite ca norme comune, sufereau, procurorul avea rol reparator. Talharul, hotul, ucigasul, violatorul, escrocul si intreaga suita de leprosi penali nu scapau nepedepsiti.
Dar pana la pedeapsa pretoriului, toti criminalii astia trebuiau prinsi si zvarliti dupa gratii. Si nu era simplu deloc, caci omul nu si-a pierdut niciodata instinctul de aparare. Dimpotriva, si l-a ascutit in clipele de spaima, devenind fiara. Frica de incarcerare scoate animalul din fiecare ins si de aceea, in inchipuirile-i macinate de febra, are senzatia ca ii este permis orice. Numai cei care si-au ratat libertatea prin penitenciare inteleg cu adevarat ceea ce spun. Ca sa-i aduc in fata judecatorului pe "proscrisi', am strans nopti nedormite si griji rancede. O oboseala spintecata de frica posibilei greseli. Omeneasca, la urma urmei, nu si in cazul magistratului. Fiindca eroarea judiciara este cosmarul ce-l va insoti pana la moarte si-l va hartui neincetat.
Apoi, decizia incatusarii, lasata odinioara tot pe umerii procurorului. Sa nu credeti cumva ca semnarea mandatului de arestare nu sapa santuri in sufletul cuiva ! Da' de unde, framantarile te asupresc, emotia iti intuneca luciditatea, resentimentele se amesteca cu dorinta de razbunare, iar puterea conferita de Lege te ameteste si incepi sa te crezi o mica divinitate. Caci judecata dintai a dosarului cade in sarcina procurorului, cu o conditie: sa fie de buna credinta ! Slava Domnului, vederea mi-a fost clara mai mereu, iar cand se incetosa mi-o limpezeau colegii indeletniciti cu masura. Ce pacat ca "institutia' indrumatorului a disparut din "organigrama' Ministerului Public ! Cu ei alaturi simteam ca sunt ferit de greseli, ca experienta lor indelungata si rodnica imi va folosi in cariera. Comandamentele politice ale integrarii euroatlantice i-au gonit din parchet pretimpuriu. Ratiunile superioare de stat i-au deconspirat ca uneltele represive ale vechiului regim, la gramada, pe baza de... inventar. Niste biografii devenite un fel de cazier judiciar reprobabil...
Lustrarea fu hotarata din interese politice meschine, in traditia smintit-excesiva a locului. Adunatura parlamentara s-a trezit votand o lege caraghioasa si profund nedreapta. Alde Pasat - pistolarul si Boldea - fugarul, legiuitorii nelegiuirii, au anulat dintr-un condei munca unor procurori, vinovati de a se fi nascut cam devreme. Culmea, judecatorii si militienii comunisti trec drept onorabili si nelustrabili, Europa nu-i dezavueaza. "Dragilor' senatori si deputati, recunosc ca mama s-a grabit sa ma scoata din pantec, habar n-am ce-a determinat-o sa comita un astfel de gest nesabuit!
Recunosc, de asemenea, ca am invatat ca un tocilar sa intru la "Drept' si sa termin facultatea intre primii. Partidul comunist mi-a recompensat eforturile prin anul II si m-am ales cu carnet de membru, pe care il pastrez, nu l-am rupt, asemenea puzderiei de "disidenti'. Trecutul nu se arunca, ci se asuma ! Eu mi-l asum si nu regret ca destinul istoric a vrut sa fiu procuror comunist. Un lucru ati uitat sa reglementati prin stupida lege, sa anulati rezolutiile, ordonantele si rechizitoriile noastre, ale lustratilor din mintea voastra mucezita ! Pastrandu-le, v-ati aratat marginirea in a pricepe rostul procurorului, acela de a face chirurgie judiciara cu "ustensilele' puse la dispozitie de legislativul politic, de stat. Oricum, decat parlamentar infractor, mai bine procuror lustrabil !
