Stabilitatea PSD inaintea stabilitatii tarii?

Lui Liviu Ioan Stoiciu de la Cotidianul ii apartine un comentariu care pune punctul pe i in chestiunea relatiei dintre presa si PSD in ultimul timp.

Plecand de la tratarea preliminarelor, autorul, printre putinii editorialisti pe care-i citesc cu interes, dat fiind ca evita cliseele de gandire, avertizeaza ca excesul de preocupare a presei si a opozitiei fata de viata interna a PSD aminteste izbitor de anii anteriori lui decembrie 1989, cand viata interna a PCR era subiect national. Pe drept cuvant, Liviu Ioan Stoiciu se intreaba de ce s-ar da de ceasul mortii simplii cetateni sa afle daca alegerile s-au desfasurat corect, cata vreme n-a fost o consultare a electoratului, ci doar a nomenclaturii PSD, daca partidul de guvernamant s-a schimbat sau nu, daca pe liste sunt aceiasi sau altii. Spre deosebire de PCR, ce reusise sa se treaca in Constitutie drept unic si conducator, PSD e doar unul dintre numeroasele partide de pe scena politica a tarii. Nu e nici unic si, cu atat mai putin, condamnat sa conduca tara pana la intrarea in comunism, cand, din cate se stie, nu vor mai exista bani, partide si casatorii din interes. A sta tot timpul cu ochii pe viata interna a unui singur partid, pe tulburarile de intestine ale acestuia, mi se pare, in acord cu Liviu Ioan Stoiciu, un fel pervers de a-i face publicitate gratis.

A fi permanent in atentia presei e una din marile probleme ale echipei de campanie electorala angajata de un partid. Pentru a o rezolva se pun deoparte importante sume de bani, dat fiind ca, in general, presa nu se da in vant dupa infinitul mic al politicii. Si nu de putine ori, in incercarea de a obtine publicitate gratis, strategii de campanie ticluiesc tot soiul de scandaluri legate de un moment pentru ca presa sa scrie pe larg despre el. Nu altfel au stat lucrurile, de exemplu, cu Conventia Republicana din SUA. A starnit uimiri decizia partidului de a-l lansa pe George W. Bush in New York, oras dominat de electoratul democrat. Pe langa alte argumente - nevoia de a face din 11 septembrie un punct al atacului electoral - a jucat un rol important si taraboiul previzibil provocat de sutele de mii de demonstranti. Gratie acestuia, presa americana si-a concentrat atentia asupra Conventiei, transmitand opiniei publice, impreuna cu datele despre cei arestati sau despre formulele originale de protest, si informatii despre desfasurarea unui moment de viata interna de partid. Echipa de campanie a PSD e americana. Deloc surprinzator ca ea apeleaza la trucul scandalurilor sau al evenimentelor negative pentru a a-si asigura publicitate gratis. Pentru asta americanii incaseaza milioane de dolari, in timp ce presa romana incaseaza micsorari de tiraj, deoarece nu cred ca oamenii simpli se dau in vant sa afle daca Adrian Nastase i-a trimis lui Ion Iliescu o scrisoare sau doua, stiut fiind ca un asemenea lucru nu reduce factura la intretinere. Nu trebuie sa fii insa specialist american in campanii electorale pentru a sti ca un politician, supus unui regim asemanator celui al cantaretilor de manele, supravietuieste numai daca se scrie despre el. Fie si negativ.

PSD e partid de guvernamant. Mai mult, prin acapararea parghiilor economice, administrative si mediatice, e un partid-stat. De aceea, sunt si momente de viata interna a PSD care trebuie sa intereseze presa, opozitia si, mai ales, opinia publica. E vorba de acele momente care determina, gratie ipostazei de partid aflat la guvernare, decizii politice si social-economice si, gratie majoritatii din Parlament, legi care afecteaza viata cotidiana.

Un asemenea moment il reprezinta tulburarile din preajma stabilirii listelor de candidati. Stradania de a dovedi ca e un nou PSD, acordul cu PUR, micsorarea numarului de locuri in Parlament au facut ca multi dintre alesii poporului sa-si vada amenintat viitorul de candidat. Actuala echipa de conducere, in frunte cu Adrian Nastase, se confrunta astfel cu mari nemultumiri. Gazduiti de presa obsesiv anti-PSD, rebelii fac declaratii incendiare, se rasfata pe pagini intregi, acolo unde pana mai ieri fusesera injurati ca baroni sau fosile. Mai grav, ei ameninta cu boicotarea masinariei de vot a PSD in Parlament, ceea ce pentru echipa Nastase, care are nevoie ca de aer de trecerea legilor integrarii, dar si de cele ale pomenilor electorale, ar fi un dezastru.

Cum s-a gandit actuala conducere a PSD sa rezolve aceasta problema strict interna? Apeland la mijloacele specifice muncii de partid? Reamintindu-le rebelilor ca trebuie sa-si dea si viata pe altarul idealului PSD-ist? Nici vorba. Actuala conducere s-a gandit sa-i mituiasca. Tonul a fost dat de Valer Dorneanu, lider al Camerei Deputatilor si membru al conducerii interimare a PSD. Domnia sa a sustinut nici mai mult, nici mai putin ca parlamentarilor care nu vor mai fi pe liste trebuie sa li se gaseasca formule de existenta dupa incheierea actualei legislaturi. Am citit la viata mea multe declaratii demne de a intra intr-o antologie a absurdului nascut de cea mai artificiala preocupare a omului - politica. Declaratia domnului Valer Dorneanu le intrece pe toate. Potrivit acesteia, actualii parlamentari sunt in situatia unor confectionere carora restructurarea le ameninta locul de munca. Si cum, asemenea confectionerelor, parlamentarii nu stiu decat sa parlamenteze, altfel spus sa traga aghioase prin sedinta, eliminarea de pe liste ii va lasa muritori de foame. Inainte de a fi rostit aceasta declaratie, liderul PSD ar fi trebuit sa se gandeasca la faptul ca omul simplu se va intreba imediat de cand si pana cand a fi deputat sau senator e o profesie, pierderea postului echivaland cu somajul. Din cate stim, deputatii si senatorii n-au facut Scoala de meserii de parlamentar. Acesti domni au venit in Senat si-n Camera Deputatilor dintr-un loc de munca. Nu vedem nici o nenorocire in a se intoarce acolo de unde au plecat. Fie si la caratul bagajelor in Gara de Nord.

Declaratia lui Valer Dorneanu a fost buzduganul premergator unei initiative a conducerii PSD. E vorba de initiativa adoptarii unei legi prin care pensiile alesilor vor fi echivalate cu cele ale magistratilor. Gratie unui mecanism bine pus la punct, cei care nu se vor regasi pe liste vor primi pensii fabuloase. Se intelege ca initiativa are drept scop ascuns mituirea celor nemultumiti de faptul ca nu vor prinde un loc pe liste. Numai ca aceasta stranie rezolvare a unei probleme interne a PSD nu inseamna altceva decat noi sume de bani luate de la bugetul si asa istovit de pomenile electorale ale guvernului. Dar nu numai atat. Asezarea parlamentarilor pe pozitii privilegiate in raport cu marea majoritate a populatiei va avea drept efect o noua lovitura data principalei institutii a democratiei, si asa grav afectate de comportamentul zurliu al multor parlamentari.

Ne aflam astfel in fata unei probleme interne a PSD care risca sa afecteze viata economica si sociala a tarii. Stabilitatea interna a partidului, pusa sub semnul intrebarii de nemultumirile ciolanului in pericol, va fi asigurata punand la indoiala stabilitatea tarii.