x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Starletă la picnic

Starletă la picnic

de Petru Calapodescu    |    12 Mai 2013   •   15:41
Starletă la picnic

Vine o vreme când o starleta sau alta nu mai fac faţă, nu mai umplu sălile sau stadioanele, nu mai au audienţă. Le mai lasă vocea, lumea s-a prins că glăsciorul cu care scotea triluri era făcut de fapt din butoanele sunetiştilor, iar vedeta se limita la un playback, în absenţa căruia, live, coardele (cele vocale, evident) scoteau doar nişte stridenţe sau nişte gâjâieturi. Se mai adaugă şi centimetri de celulită care descos pantalonii. Colac peste pupăză, se trezesc şi gardiştii financiari să constate că diva şi impresarul n-au plătit impozite. Iar spectatorii nu se mai milogesc pentru un autograf şi nici pentru un bis. Deranj mare, perspective sumbre, aşa că starletele au de ales. Să se încline în faţa implacabilului final de carieră. Sau să încerce a mai păcăli ici şi colo, pe la o nuntă, pe la un botez sau un picnic comunal o mână de fani, pipăind astfel piaţa şi sperând să mai revină pe afiş.

Nu ştiu de ce, poate mă înşel, dar asta-i impresia pe care mi-a lăsat-o weekendul prezidenţial. Căruia, graţie unor fătuci de pe la televiziuni, cărora li se umezesc privirile când Traian Băsescu le adresează un hăhăit, dacă nu cumva şi niscaiva vorbe dulci, studiourile le-au acordat un spaţiu mult prea generos. Deşi au fost, de fapt, două întâmplări pricăjite, singura întrebare fiind dacă onorabilul va reîncepe să se fâţâie prin ţară cu elicopterul şi cu cohorte de sepepişti, pe cheltuială bugetară, căutând avid să facă iarăşi băi de mulţime. Vineri, a zburat tocmai la Bistriţa, că n-avea stare dacă nu se ducea acolo la o mănăstire, nu se întâlnea cu dragul său Ioan Oltean ("Adio şi n-am cuvinte, PDL!") şi nu era oprit din drum de un zdrahon care-i zbiera din rărunchi "Trăiţi, dom preşedinte, sunteţi cel mai curajos şi singurul care luptă cu corupţia, arestaţi-i pe procurori!". Care-o fi aici ştirea de presă?
Sâmbătă, deschizi televizorul, sari din post în post şi peste tot dai peste cine? Peste Traian Băsescu, ajuns tocmai în Dobrogea, în comuna Peştera, unde un primar independent ("Ca şi mine de câteva luni!": dar până atunci de cinne sau de ce a fost dependent, de fumat?) l-a invitat la Ziua comunei. Comună, zice Băsescu, condusă de un bun gospodar, numai Curtea de Conturi de de altă părere. După ce s-au firitisit reciproc, prezidentul a devenit starul picnicului organizat de primar. Sărăcăcios,  dezamăgitor. Departe de ce făcea Bercea Mondial sau Flutur. O măsuţă, nişte bere, o fi fost rece?, în pahare de plastic şi cam atât. Nu tu o ,măslină, nu tu o caşcavea, nu tu un berbecuţ la proţap, nu tu barem nişte mici interzişi de Comisia Europeană. Dovadă că primarele era pătruns până în ultima sa fibră de mesajul din urmă cu câteva zile al preşedintelui, cum că austeritatea decretată de el acum trei ani trebuie să fie pentru români o stare permanentă. E drept, câţiva peştereni se cam hidrataseră cât îl aşteptaseră pe înaltul oaspete şi, odată venit, îl pocneau cam prea familiar pe spinare, spre disperarea sepepiştilor, impresie atenuată însă de pruncii spălaţi, uscaţi şi parfumaţi, care se smulgeau din braţele mamelor, ca să-l pupe pe nenea.

În weekend, Traian Băsescu, aparent, s-a parodiat pe sine însuşi, după vreu doi ani de abstinenţă şi de frică de a se mai înfăţişa mulţimii. A ales două împrejurări subţirele, fără mari riscuri de a auzi cine ştie ce sloganuri şi îndemnuri neortodoxe. Ca o starletă deprinsă o carieră întreagă cu hărmălaie, cu aplauze mai mult sau mai puţin aranjate, dar în lipsa cărora aerul i se pare irespirabil, încearcă marea cu degetul: mai poate sau nu reveni în graţiile unui public de care şi-a bătut joc ani şi ani de zile, ale cărui nevoi minimale le-a refuzat cu cinism? Ce urmăreşte? Sigur că şi un mesaj către exterior: "Poporul mă iubeşte şi mă respectă". Dar şi să taie poteci pentru teleguţele şi trotinetele interne cu care, acasă, vrea să se menţină în politică. Reţetă ieftină, care poate fi lesne aruncată la coş prin simpla ignorare.

×