Statele Unite ale Dezbinării (SUD)

Fara referendumul din 29 iulie am fi inteles mult mai tarziu o serie de planuri pe care le urzesc politicienii de la comanda Uniunii Europene. Romania a fost primita in UE pentru a intregi harta comunitatii. Fara Estici nu se dadea spatiu de respirare expansionismului german: Polonia nu era suficienta, si in plus era si catolica. Romanii si bulgarii nu au avut niciodata pretentii prea mari si erau dornici sa "intre in Europa" pentru a scapa de complexul de inferioritate al balcanismului. Ca atare, unde gasea Vechea Europa vreo 30 de milioane de entuziasti, gata de intrare fara multe intrebari in marea uzina de stors a continentului?

Se completa latura sud-estica a organizatiei, Grecia avea si ea un debuseu unde sa-si arate muschii, iar iesirea la Marea Neagra completa excelent culoarele de transport, care altfel se blocau la Szeged. Un cap de pod spre Turcia si o granita ferma spre Ucraina si Rusia aratau dimensiunile geostrategice ale extinderii UE.

Odata completata harta se trece la programul de integrare politica. Ce se intampla in ultimii ani a devenit mai evident pentru romani in ultimele luni. Integrarea politica, asa cum este gandita la Bruxelles, inseamna o supraveghere stricta a deciziilor interne si un amestec brutal in functionarea statului. Anchetarea liderilor romani de comisarii UE a fost facuta fara menajamente si, sub demagogia principiilor, a fost ordonata deturnarea vointei populare, exprimata prin vot.

Daca interventia din Romania s-ar fi produs intr-o tara de dimensiunea Sloveniei sau Lituaniei, anularea demiterea prin referendum a presedintelui, votata cu o larga majoritate de populatie, ar fi trecut fara atatea complicatii. In Romania a fost nevoie de o ofensiva a vorbelor fara precedent pentru a justifica presiunile comisarilor: lovitura de stat, uriasa frauda electorala, desfiintarea Curtii Constitutionale, anularea statului de drept.

Coloana a 5-a din interior, corelata cu executantii interventiei a luptat cu indarjire si fara rusine pentru mentinerea basismului la Putere.

Desigur, intrebarea este de ce s-au luptat Barroso & Reding cu atata energie pentru mentinerea lui Basescu in scaunul de la Cotroceni?

Cred ca raspunsul nu poate fi epuizat doar in cateva randuri; la conturarea lui trebuie sa contribuie nu doar clasa politica romaneasca.

Dezbaterea din Parlamentul European asupra situatiei statului de drept din Romania ne-a trasat cateva piste pe care putem afla raspunsul in cauza.

Prima ar fi apartenenta la familia politica a PPE. Plecarea lui Basescu dupa pierderea guvernarii de catre PDL scotea Romania de pe harta afisata cu mandrie de PPE, care sustine ca dreapta domina UE. Franta a iesit de pe "harta", se pregateste Olanda, iar pierderea totala a Romaniei arata un trend molipsitor.

Un motiv special ar fi si programatul Congres al PPE, stabilit inca de acum doi ani, avand gazda Bucurestii. Sefii PPE au confirmat ca marele conclav al dreptei popularilor are loc in octombrie doar a doua zi de la decizia Parlamentului de acceptare a deciziei Curtii Constitutionale.

Alt motiv trebuie cautat in angajarea lui Basescu fara nici o rezerva in construirea Statelor Unite ale Europei. Conceptul nu este inca adjudecat la nivelul UE; el este insa lansat in cuvantari, plasat printre alte probleme, fara a fi dezvoltat sau pus in discutie publica. Aceste State Unite ar fi, dupa cum lansa si Reding o mica paranteza la Strasbourg, o federatie in care, se subintelege, ca prerogativele nationale se restrang considerabil. Lupta dintre structurile de la Bruxelles, care si-au construit in timp un stat in stat, scapat de sub controlul tarilor membre, a avut miercuri un nou episod in care Parlamentul European, mai democratic si mai reprezentativ, s-a infruntat cu un comisar al Comisiei Europene ca sa-l reinscauneze public pe Basescu, membru al Consiliului European.

Votul sigur pe care l-ar da Basescu pentru Statele Unite Europene (SUE) poate fi pierdut, alt reprezentant al Romaniei putand trece in tabara nationalistilor europeni din Statele Unite Dezbinate (SUD).