Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scriam într-un editorial recent, intitulat “De ce s-a micşorat Carreforul”, că în contextul creşterii volumului comerţului “la negru” societăţile-mamă din străinătate le reduc firmelor de distribuţie româneşti liniile de finanţare şi implicit scade - cantitativ şi ca diversitate - oferta de produse din magazine. Şi mai precizam că reducerea expunerii financiare a comercianţilor, sortimentul mai sărac de mărfuri şi, în special, stocurile mici arată că retailerii nu previzionează o majorare a volumului de vânzări, dimpotrivă.
Iată că datele Institutului Naţional de Statistică (INS) vin să confirme cele spuse. Investiţiile - formarea brută de capital - au avut o contribuţie în scădere la PIB, stocurile la fel, importurile - ce fac obiectul respectivelor lanţuri de distribuţie - şi-au micşorat influenţa, noroc că au avansat exporturile ca să se înregistreze creştere economică.
Se vede că dacă n-ar consuma străinii, spre care exportă firmele noastre, PIB-ul s-ar duce în jos, dacă ar rămâne în grija consumului intern. Şi dacă mai aruncăm un ochi şi spre contul curent, s-ar putea trage concluzia că românii au ajuns să consume atât de puţin, într-o economie dependentă de importuri, încât balanţa de plăţi se echilibrează cu preţul sacrificiului suprem. Din fericire, românii nu-s firi sinucigaşe, aşa că reducerea drastică a consumului reprezintă, de fapt, o virare “la negru” a acestuia, ce se va observa în contul de erori şi omisiuni.
Atragerea unei părţi din ce în ce mai mari a activităţii în economia subterană explică de ce cresc preţurile în economia la vedere. Faptul că retailerii vând mai puţin îi condiţionează să mărească preţurile, în încercarea de a-şi conserva marjele de profit. La rândul lor, societăţile-mamă din străinătate le reduc distribuitorilor români liniile de finanţare, în paralel cu virarea consumului “la negru”.
Aşadar, retailerii colectează şi vând mai puţin şi sunt nevoiţi să scumpească mărfurile. Acestea, fără taxe majorate, stăteau bine în preţ. Dar povara fiscală a devenit mai grea, se simte la doi-trei ani distanţă, şi mărfurile, ca să se cumpere, pleacă exact în zona unde nu sunt taxate.
Iar INS confirmă aceste realităţi la nivel de investiţii, stocuri şi importuri. De când a început criza şi s-au mărit taxele, necesităţile pieţei sunt satisfăcute din ce în ce mai mult de mărfuri Made in Romania. Dar, e drept, “la negru”! Acum, pe fondul scăderii finanţării din exterior, băncile ar avea oportunitatea să le ofere comercianţilor drept capital de lucru, economisirile românilor. Din păcate, băncile sunt mai preocupate să le poprească clienţilor conturile şi să plaseze bani în titlurile statului, ale căror dobânzi sunt singurele ce reacţionează la semnalele BNR de ieftinire a creditului.
