Avem un premier interimar care e la bază „general de justiție militară” și care a declarat că intenţionează să conducă Guvernul „ca la armată, cu mai puţine subiecte politice şi cu emiterea mai rapidă a avizelor pentru acte normative”. Însă România nu s-a militarizat de ieri, de azi. Ceea ce s-a schimbat e că militarizarea guvernării s-a mutat din fundal în prim-plan și în lumina reflectoarelor. Ceea ce, până nu demult, era mai degrabă ocultat și funcționa cu discreție se manifestă astăzi deschis. Mai mult chiar, se prezintă ca o necesitate obiectivă și chiar ca o virtute. Interesele cetățenilor au fost înlocuite cu expresia abstractă „interesul național”, care nu înseamnă nimic și, în consecință, poate însemna orice. Influența serviciilor asupra tuturor sectoarelor-cheie ale României s-a manifestat mai degrabă discret după căderea comunismului, tocmai pentru că spectrul Securității era încă viu în memoria colectivă. Acum, însă, serviciile ne sunt prezentate ca modele de succes ale reformei și ca motoare ale progresului. Ca singurele care pot asigura funcționalitatea justiției în lupta anticorupție și ne pot menține pe axa Binelui SUA-UE, în „războiul civilizațional” cu Rusia lui Putin. Pe scurt, suntem la un pas de formula orwelliană din „1984”: „Libertatea este sclavie”.