Stolojan nu crede in lacrimi

Citesc un interviu dat de Theodor Stolojan si ma crucesc! Cu o nonsalanta demna de o cauza mai buna, fostul prim-ministru si consilier prezidential afirma ca: "Am propus Alro finantarea reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda". Acesta este de fapt si titlul interviului acordat ziarului Romania libera de ieri. Sa explic ce m-a socat asa de tare.

Inca de la inceputurile proiectului nuclear romanesc, ideea a fost de a crea premise de independenta energetica romaneasca. Desi pare aproape de necrezut, discutiile au fost incepute prin anii ’60, intre Romania si Statele Unite ale Americii. Cu aprobarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministrul energiei electrice din acea vreme, Gheorghe Gaston Marin a facut o lunga deplasare in SUA. Miza era semnarea unui acord pentru transfer de tehnologie nucleara americana, in vederea construirii unei centrale in Romania, strict pentru destinatie civila, de consum industrial si casnic. Desi eram in Tratatul de la Varsovia si aliati ai URSS, americanii au incurajat intotdeauna comportamentul nostru de Gica contra. Si au semnat la vremea aceea, in conditiile politice date, acel acord. Din pacate, moartea lui Gheorghiu-Dej si ascensiunea lui Nicolae Ceausescu au pus in umbra acest proiect strategic, esential pentru sistemul energetic national.

La sfarsitul anilor ’70 si inceputul anilor ’80, cand bazdacii independentei fata de Moscova ii veneau ceva mai des lui Ceausescu, problema a fost repusa pe tapet. Dupa contactarea mai multor parteneri, Ceausescu a avut de ales intre canadieni si rusi. Evident, pe cei din urma i-a tinut mereu in plasa, fara a se gandi o clipa ca ei vor construi o centrala nucleara romaneasca. Mai destepti decat in multe alte decizii economice si politice din acea vreme, romanii i-au ales pe canadieni, pentru o centrala cu patru reactoare. Rusii s-au reorientat spre bulgari, unde au construit o veritabila bomba nucleara pe Dunare, nesigura si la fel de amenintatoare ca cea de la Cernobil. Tehnologia canadiana CANDU, cu anvelopa a reactorului, oferea o garantie mult mai serioasa de protectie a populatiei in cazul unui accident.
Proiectul a pornit, Ceausescu era entuziasmat. N-a mai apucat sa se bucure decat de inaugurarea reactorului 1.

In 16 ani de tranzitie de la comunism spre grupuri oligarhice si de interese, administratia romaneasca n-a reusit decat sa mai dea in functiune inca un reactor. Pentru multi presedinti, premieri sau ministrii ai Economiei, testul Cernavoda a fost dovada incompetentei lor. Si a lipsei de viziune strategica. Toti s-au miscat ca melcul. Unii dintre ei chiar nu erau foarte bucurosi ca nu vom mai importa gaz si petrol de la rusi. Din varii motive, de la cele economice la cele politice. De agenti KGB nu a dus tara asta lipsa niciodata...

Acum, cu chiu-cu vai, guvernantii cauta o solutie pentru reactoarele 3 si 4. Nici nu stii daca e prostie sau tradare ca nu se gasesc solutii rapide pentru acest demers strategic, de maxim interes national. Esenta proiectului Cernavoda este ca la finalizarea acestuia dependenta energetica a Romaniei fata de Moscova sa se reduca drastic. Sa ajunga, daca se poate, la zero. In plus, banii imprumutati pentru finalizarea reactoarelor se vor intoarce foarte repede, din exportul de energie de foarte buna calitate, o marfa extrem de cautata in Balcani. Turcia e deja dispusa pentru o investitie intr-un cablu submarin.

De peste 40 de ani, politiceni si economisti romani, comunisti sau capitalisti, cauta solutia independentei energetice prin finalizarea proiectului nuclear. Dincolo de aspectul economic si politic, acolo este si o chestiune sensibila, de secret al unei tehnologii occidentale performante, la care Moscova ar da orice sa aiba acces.

Dupa un efort national foarte lung, ce face Stolojan, omul lui Basescu? Vrea sa-i bage pe sub pres pe rusii de la Alro ca parte in proiectul nuclear romanesc. Cum se numeste gestul lui Stolojan, va las pe dumneavoastra sa concluzionati.

Ca sa parafrazez titlul unui film rusesc faimos si sa aduc aminte de un gest politic-bomba in politica romaneasca, as spune asa: Stolojan nu crede in lacrimi!