Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Iată cum era să înnebunească un bărbat, a cărui nevastă dintâi locuia pe Strada Vasile Roaită la numărul 15.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Iată cum era să înnebunească un bărbat, a cărui nevastă dintâi locuia pe Strada Vasile Roaită la numărul 15.
Când a cunoscut-o pe Nicoleta, Ionel Irimia, căci despre el e vorba, i s-a lăudat că el presimte ce-o să se întâmple într-o privinţă sau alta, şi că e destul să se uite mai atent la un om, ca să ghiceacă dacă omul stă la bloc ori la curte. Păcat, i-a zis Ionel fetei, că nu pot să presimt şi unde o să iasă un război sau ce numere se extrag duminică la loto. O să râzi, n-o să râzi, dar talentul ăsta al meu bate, ca să zic aşa, doar foarte aproape. Lipeşte-te tu de mine şi ai să vezi că îţi ghicesc tot ce vrei. Dacă însă şi acum, după trei întâlniri, mă ţii la distanţă, rămân un cetăţean ca toţi cetăţenii, insipid şi incolor.
Nicoleta a luat pălăvrăgeala lui Ionel ca pe un apropo amoros şi s-a aplecat spre el, astfel încât s-o poată săruta pe frunte. Iar ca să nu pară prea îndrăzneaţă, ea fiind fată cuminte, l-a întrebat: Eu unde stau, la curte sau la apartament? Ionel s-a prefăcut că se concetrează, a scos un "ă-ă-ă-ă..." lung şi pe urmă a zis la nimereală: La curte, pe Strada Vasile Roaită 15. Nicoleta a rămas mută, pentru că nu vorbiseră niciodată despre casa şi adresa ei de acasă. Chiar s-a albit niţel la faţă şi pe moment n-a comentat întâmplarea. Însă după ce Ionel a cerut-o în căsătorie şi s-a mutat în apartamentul lui, căsnicia n-a mers bine de la început. Se simţea ghicită, controlată, spionată, era tot timpul nervoasă. Culmea e că Ionel uitase toată povestea şi când au ajuns la divorţ a fost foarte şocat de explicaţiile Nicoletei. Nu-şi imagina că o potrivire, o coincidenţă sau mai bine zis o prostie, fiindcă discuţia cu ghicitul fusese o inspiraţie şi atâta tot, putea fi luată în serios. Mă rog, s-au despărţit, a trecut un an, au trecut doi, Ionel s-a mai reparat sufleteşte, a cunoscut-o pe Mirela şi toate păreau bune şi frumoase până ce a condus-o până în faţa porţii, în cartier. N-a fost atent la numele străzii, dar când a văzut numărul casei – 15 – s-a albit la chip şi a întrebat cum se chema strada. Vasile Roaită, a răspuns Mirela. Dar de ce?
O săptămână întreagă, Ionel Irimia nu a vorbit cu nimeni, iar sâmbăta l-a invitat pe colegul său de birou, Costel Adăscăliţei, la o bere ca să-i povestească ciudăţeniile vieţii sale. Mă, Ionele, a zis făcând ochii mari Adăscăliţei, pe măsură ce înţelegea unde bate Irimia, tu ştii cum îi zicea înainte străzii unde avem noi acum firma, la numărul 15? Nu-i zicea Nicolae Iorga, ci Vasile Roaită.
Dându-şi seama că nu-l mai asculta mintea, Ionel şi-a luat concediu şi a plecat într-o staţiune, la mare. Dac-ar fi ştiut că până a i se zice altfel staţiunea se chema Vasile Roaită, poate c-ar fi rămas acasă. A tresărit puţin când a primit cheia camerei cu numărul 15, însă în prima seară a cunoscut o doamnă singură, venită şi ea la mare să uite de un divorţ, şi, după ce s-a interesat pe ce stradă stă ea în Ploieşti, a invitat-o într-o veselie la un restaurant. Doamna îi spusese numele străzii unde locuia acum cu maică-sa, nu pe acela al străzii unde locuise la fostul soţ, adică pe Vasile Roaită, la numărul 15.
Cum se ştie, Vasile Roaită a fost un fel de militant socialisto-comunist. Noi nu realizăm cât de departe bate amintirea comunismului, dar uite că bate şi încă unde nu te aştepţi. Până la numărul 15 şi câteodată chiar mai departe, până la 20.
Iată cum era să înnebunească un bărbat, a cărui nevastă dintâi locuia pe Strada Vasile Roaită la numărul 15.
Când a cunoscut-o pe Nicoleta, Ionel Irimia, căci despre el e vorba, i s-a lăudat că el presimte ce-o să se întâmple într-o privinţă sau alta, şi că e destul să se uite mai atent la un om, ca să ghiceacă dacă omul stă la bloc ori la curte. Păcat, i-a zis Ionel fetei, că nu pot să presimt şi unde o să iasă un război sau ce numere se extrag duminică la loto. O să râzi, n-o să râzi, dar talentul ăsta al meu bate, ca să zic aşa, doar foarte aproape. Lipeşte-te tu de mine şi ai să vezi că îţi ghicesc tot ce vrei. Dacă însă şi acum, după trei întâlniri, mă ţii la distanţă, rămân un cetăţean ca toţi cetăţenii, insipid şi incolor.
Nicoleta a luat pălăvrăgeala lui Ionel ca pe un apropo amoros şi s-a aplecat spre el, astfel încât s-o poată săruta pe frunte. Iar ca să nu pară prea îndrăzneaţă, ea fiind fată cuminte, l-a întrebat: Eu unde stau, la curte sau la apartament? Ionel s-a prefăcut că se concetrează, a scos un "ă-ă-ă-ă..." lung şi pe urmă a zis la nimereală: La curte, pe Strada Vasile Roaită 15. Nicoleta a rămas mută, pentru că nu vorbiseră niciodată despre casa şi adresa ei de acasă. Chiar s-a albit niţel la faţă şi pe moment n-a comentat întâmplarea. Însă după ce Ionel a cerut-o în căsătorie şi s-a mutat în apartamentul lui, căsnicia n-a mers bine de la început. Se simţea ghicită, controlată, spionată, era tot timpul nervoasă. Culmea e că Ionel uitase toată povestea şi când au ajuns la divorţ a fost foarte şocat de explicaţiile Nicoletei. Nu-şi imagina că o potrivire, o coincidenţă sau mai bine zis o prostie, fiindcă discuţia cu ghicitul fusese o inspiraţie şi atâta tot, putea fi luată în serios. Mă rog, s-au despărţit, a trecut un an, au trecut doi, Ionel s-a mai reparat sufleteşte, a cunoscut-o pe Mirela şi toate păreau bune şi frumoase până ce a condus-o până în faţa porţii, în cartier. N-a fost atent la numele străzii, dar când a văzut numărul casei – 15 – s-a albit la chip şi a întrebat cum se chema strada. Vasile Roaită, a răspuns Mirela. Dar de ce?
O săptămână întreagă, Ionel Irimia nu a vorbit cu nimeni, iar sâmbăta l-a invitat pe colegul său de birou, Costel Adăscăliţei, la o bere ca să-i povestească ciudăţeniile vieţii sale. Mă, Ionele, a zis făcând ochii mari Adăscăliţei, pe măsură ce înţelegea unde bate Irimia, tu ştii cum îi zicea înainte străzii unde avem noi acum firma, la numărul 15? Nu-i zicea Nicolae Iorga, ci Vasile Roaită.
Dându-şi seama că nu-l mai asculta mintea, Ionel şi-a luat concediu şi a plecat într-o staţiune, la mare. Dac-ar fi ştiut că până a i se zice altfel staţiunea se chema Vasile Roaită, poate c-ar fi rămas acasă. A tresărit puţin când a primit cheia camerei cu numărul 15, însă în prima seară a cunoscut o doamnă singură, venită şi ea la mare să uite de un divorţ, şi, după ce s-a interesat pe ce stradă stă ea în Ploieşti, a invitat-o într-o veselie la un restaurant. Doamna îi spusese numele străzii unde locuia acum cu maică-sa, nu pe acela al străzii unde locuise la fostul soţ, adică pe Vasile Roaită, la numărul 15.
Cum se ştie, Vasile Roaită a fost un fel de militant socialisto-comunist. Noi nu realizăm cât de departe bate amintirea comunismului, dar uite că bate şi încă unde nu te aştepţi. Până la numărul 15 şi câteodată chiar mai departe, până la 20.
