Sub semnul insolatiei

Pe cind in alte parti canicula aduce blazare si lancezeala, vara e, la romani, anotimpul nebuniei politice. Sa fie insolatia de vina? Cresterea tensiunii arteriale? Uratul cu binele? Fapt e ca politicienii nostri o tin numai in boacane de cand s-a incalzit afara, incat povesti una mai urata ca alta alimenteaza, spre bucuria sadica a jurnalistilor, paginile marilor cotidiene si emisiunile de stiri de la televizor. Slava Domnului ca avem si noi ce comenta, la o bere, in perioada celui mai anost, mai conformist Campionat Mondial de fotbal, fara macar o singura surpriza, fara un moment de reala tensiune: cei mari raman mari, cei mici o incaseaza. Va fi ca in vechiul banc cu definitia Mondialelor: un campionat in care joaca treizeci si doua de echipe si cistiga Germania. La Stuttgart, unde ma aflu acum, meciurile interesante se petrec pe strada si in carciumi: acolo sa vezi capete sparte!

Ce Doamne, iarta-ma, cauta Basescu in Serbia? Ce poate mulge de la oaia neagra a Europei, de la cei care au comis cele mai rusinoase fapte din istoria acestui continent dupa al doilea razboi mondial? Lagare, gropi comune, purificare etnica, violuri in masa, genocid in toata puterea cuvintului, nazism adevarat, pur si dur, iata istoria vecinilor nostri din sud-vest in deceniul precedent. Criminali de razboi, sprijiniti masiv de populatie, s-au jucat de-a reimpartirea Balcanilor cu pretul unor suferinte umane de neinchipuit. Inteleg de ce pe atunci erau atat de sprijiniti de regimul iliescian cu ai sai locotenenti mediatici, televiziunea romana si ziarul "Adevarul" (nu trebuie sa uitam niciodata acest fapt, caci mineriadele sau provocarile de la Targu-Mures puteau degenera usor in grozavii asemanatoare), dar mi-e cu neputinta sa pricep de ce, astazi, cind avem o guvernare mai liberala, cedam din nou mitului rasuflat al marii prietenii dintre noi si sarbi. Nu stiu ce e-n mintea presedintelui, a consilierilor sai si a ministrului de Externe: continuam sa-i privim pe bulgari cu dispret, desi, prin mentalitate si radacini istorice, ei sunt, de fapt, poporul balcanic cel mai apropiat de noi (incat odinioara am format si un stat comun) si ne-ar putea fi parteneri excelenti in toate domeniile. In schimb ne topim de dragul sarbilor care, pe buna dreptate, se afla azi in carantina si vor mai ramane multa vreme astfel, ca sa nu contamineze Europa cu boala mortala a ultranationalismului.

Soarele pare sa-l fi lovit rau in cap si pe Mircea Geoana, caruia i s-a sculat brusc spiritul revolutionar si se agita pe baricade de zici ca e cel putin Che Guevara! Omul care-a distrus (spre lauda lui) PSD-ul face-n ultimul timp eforturi considerabile sa-si schimbe porecla in renume. Plagiindu-l pe Basescu, a chemat in centru - bine ca n-a zis macar "la tepe" - armata rosie pesedista, pe care parca o stiam pina acum albastra. S-au adunat "in sila", cum ar zice Caragiale, vreo trei sute de zavergii cu tricouri care-ar starni taurii la corida, dar care, in oras, au starnit doar populatia. Oamenii i-au huiduit si i-au probozit ca vai de ei: "Nu va e rusine? Voi, care-ati pus tara pe butuci, mai aveti tupeul sa iesiti la lumina?", si li se arata semnul victoriei, facut cu un singur deget. Ce dezamagire, acest Geoana! Ce papagal! Iliescu a avut si el odata inspiratie cand i-a lipit pe frunte porecla nemuritoare...

Si cand te gandesti ca marile calduri abia de-acum incep... Ma-ntreb cu groaza ce-o sa urmeze: vizite in Coreea de Nord? Rebeliunea pesedista? Gradina Domnului e mare...